supliment sn [At: (a. 1822) URICARIUL, V, 135/1 / V: (înv) ~lemânt, ~lem~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr supplément] 1 Ceea ce se adaugă la o scriere peste numărul obișnuit de pagini și care se pune la sfârșitul textului și formează o fasciculă separată, completând textul ori suplinind lipsuri ale acestuia sau având un caracter literar, distractiv etc. Vz adaos (2), anexă (1), apendice (1), completare (2). 2 Tichet de călătorie sau de spectacol, anexă la un bilet, care acordă avantaje în plus. 3 Ceea ce se adaugă la o anumită cantitate pentru a completa, a întregi sau ca surplus Si: adaos (2) Vz spor². 4 (Spc) Porție de mâncare cerută în plus la cantină. 5 (Gmt; îf suplem~) Diferența dintre două unghiuri drepte (180⁰) și un unghi dat.

SUPLIMENT, suplimente, s. n. Ceea ce se adaugă în plus, pentru a completa ceva; adaos. Trecea, împărțind suplimentul: o fărămătură de pîne și opt ori zece măsline putrede. SADOVEANU, O. VI 273. Eram unul din cei mai buni elevi ai moșneagului dascăl și nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58. Deodată se auzi în stradă glasul răgușit al vînzătorilor de jurnale strigînd: «Supliment la Orientul de astăzi». D. ZAMFIRESCU, R. 37. Am plătit, el dejunul și eu suplimentul, și ne-am întors foarte veseli la redacție. CARAGIALE, O. II 302. – Variantă: (învechit) suplement s. n.

SUPLIMENT s.n. Ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. ◊ Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180 de grade. ♦ Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. [Pl. -te, -turi, var. suplement s.n. / cf. fr. supplément, lat. supplementum].

SUPLIMENT s. n. 1. ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. 2. Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180°. 3. tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. (< fr. supplément, lat. supplementum)

SUPLIMENT ~e n. 1) Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; spor; anexă; adaos. ~ de plată. 2) Fasciculă tipărită aparte pentru a suplini o lipsă. [Sil. -su-pli-] /<fr. supplement, lat. supplementum

supleânt sn vz supliment

suplement sn vz supliment

SUPLEMENT s. n. v. supliment.

SUPLEMENT s.n. v. supliment.

suplement n. 1. ce se dă spre a suplini și uneori ce se dă pe d’asupra: suplement de salariu; 2. ce s’adaogă la carte spre a suplini lipsurile: suplement la un dicționar; 3. foaie adaosă la un ziar din cauza abundanței de materie.

*suplemént n., pl. e (lat. supplementum. V. com-plement). Adaus p. a suplini lipsa (p. a completa): suplement de leafă, suplement la un dicționar, la un ziar. Geom. Suplementu unuĭ unghĭ, ceĭa ce lipsește pînă la 180 de grade. – Fals supliment.

supliment (desp. su-pli-) s. n., pl. suplimente

supliment (su-pli-) s. n., pl. suplimente

supliment s. n. (sil. -pli-), pl. suplimente

suplement, -te.

SUPLIMENT s. 1. v. adaos. 2. v. spor.

SUPLIMENT s. 1. adaos, anexă, apendice, completare. (~ la un memoriu.) 2. adaos, spor. (~ la o retribuție.)