6 definiții pentru suplinit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suplini vt [At: NEGULICI / V: (îvr) ~leni / Pzi: ~nesc / E: it supplire cf plin] 1 A adăuga sau a reface ceea ce lipsește sau nu este suficient Si: a completa, a împlini, a întregi, a ține loc de..., (liv) a suplea. 2 (C. i. oameni care au o anumită funcție) A înlocui (temporar) în funcție, în obligații, ca poziție politică, socială Si: (liv) a suplea. 3 (Pex; c.i. posturi, catedre etc.) A ocupa temporar.

SUPLINI, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).

SUPLINI vb. IV. tr. 1. A ține locul cuiva (care lipsește). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < it. supplire, fr. suppléer, cf. lat. supplere – a umple din nou].

A SUPLINI ~esc tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ținând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipsește; a completa; a complini. /<it. supplire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suplini vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suplinesc, imperf. 3 sg. suplinea; conj. prez. 3 sg. și pl. suplinească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPLINI vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a ~ la catedră.)

Intrare: suplinit
suplinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplinit
  • suplinitul
  • suplinitu‑
  • suplini
  • suplinita
plural
  • supliniți
  • supliniții
  • suplinite
  • suplinitele
genitiv-dativ singular
  • suplinit
  • suplinitului
  • suplinite
  • suplinitei
plural
  • supliniți
  • supliniților
  • suplinite
  • suplinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suplini, suplinescverb

  • 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Suplinea cu demnitate pe mama ei care era bolnavă. BART, E. 311. DLRLC
    • format_quote Am suplinit o catedră și ne-am cunoscut într-o cancelarie. C. PETRESCU, Î. II 61. DLRLC
    • 1.1. A ține loc de ceva. DEX '09 DEX '98
  • 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru a putea suplini lipsa de personal, noi reguli de muncă au fost introduse. BOGZA, A. Î. 55. DLRLC
    • format_quote Pentru ce, o, tu, dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit lipsele legei... dînd oarecare povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui? ODOBESCU, S. III 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.