suplu, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~li, ~le / E: fr souple] 1 (D. ființe) Cu talie¹, conformație etc. mică Si: subțiratic, subțire, zvelt, (îrg) suleget, (înv) subțiatic, (reg) suletic (3), sugar, șui⁸, șuie. 2 (D. ființe sau d. corpul lor ori d. părți ale acestora) Cu mișcări grațioase Si: mlădios, mlădiu, (rar) mlădiat. 3 (Prc; d. mers, d. mișcări) Care arată grație, ușurință, flexibilitate Si: ager (1), agil (2), elegant (11), grațios (1), mlădios, mlădiu, sprinten, ușor, zvelt, (rar) mlădiat, supt³ (3). 4 (Pex; d. lucruri) Care se îndoaie cu ușurință (fără a se deteriora) Si: elastic (6), flexibil (1), mlădios, zvelt, (înv) încovoios. 5 (Rar; d. țesături) Moale¹. 6 (Rar; d. țesături) Fin¹ (3). 7 (D. corpuri cerești, d. construcții sau d. părți ale acestora) Cu o formă lipsită de grosimi, grațioasă, zveltă, înaltă. 8 Ușor adaptabil. 9 (Fig; d. oameni, d. caracterul sau manifestările lor) Care cedează ușor, fiind lipsit de fermitate. 10 (Rar; pex; dep) Servil (4). 11 (D. voce) Care se modulează ușor.

SUPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care are ușurință în mișcări; mlădios. Privea din urmă pe Luminița și Radu Comșa, mergînd alături, cu pas elastic; pereche suplă, voinică și geamănă. C. PETRESCU, Î. I 19. ♦ (Despre lucruri) Care se îndoaie ușor, fără a se rupe; flexibil, mlădios. Și deodată oceanul a devenit o mare de flăcări, Valuri mai înalte decît cele mai suple catarguri. BARANGA, V. A. 11. Aurul lichid și fierbinte s-a strecurat printre stînci mai suplu decît o șopîrlă, s-a scurs, a umplut toate găurile, cele mai fine crăpături. BOGZA, Ț. 11. 2. Fig. (Despre persoane) Care se supune cu ușurință voinței altuia, care nu are o atitudine fermă; acomodabil.

SUPLU, -Ă adj. 1. Cu mișcări grațioase; mlădios, flexibil. 2. (Fig.) Lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex].

SUPLU, -Ă adj. 1. (despre ființe) cu mișcări grațioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil, docil. (< fr. souple)

SUPLU ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe și despre manifestările lor) Care denotă grație și eleganță; caracterizat prin grație și eleganță; mlădios; elastic. 2) (despre obiecte) Care se îndoaie ușor; mlădios; flexibil; elastic; maleabil. 3) fig. (despre persoane) Care se adaptează docil la o situație sau voinței cuiva; mlădios; elastic. [Sil. su-plu] /<fr. souple

suplu (desp. su-plu) adj. m., pl. supli; f. suplă, pl. suple

suplu (su-plu) adj. m., pl. supli; f. suplă, pl. suple

suplu adj. m. (sil. -plu), pl. supli; f. sg. suplă, pl. suple

SUPLU adj. 1. v. flexibil. 2. subțiratic, subțire, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 3. elegant, v. grațios.

SUPLU adj. 1. elastic, flexibil, mlădios, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. subțiratic, subțire, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 3. elegant, grațios, mlădios, mlădiu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări; un mers ~.)