suporta vt [At: (a. 1794) CALENDARIU 35/34 / V: (înv) supurta / Pzi: suport, 3 și (înv) supoartă / E: lat supportare, fr supporter] 1 A avea în sarcină, în obligație. 2 A fi supus la... Si: a îndura, a suferi Vz duce, răbda. 3 A susține o greutate, o povară Si: a ține, a susține (1). 4 A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare dinainte hotărâtă sau impusă, fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi (1), a trage, (rar) a purta, (îrg) a petrece, a târpi, a ticăi², a susține (9), (înv) a binevia, a cerca, a obicni, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti¹, a pristui¹, (fam) a înghiți Vz a chinui (8), a nevoi. 5 (Rar) A suferi (2). 6 A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau urmările unei acțiuni sau stări fără a se revolta Si: a accepta, a admite (3), a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi (12), a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 7 A tolera prezența, comportamentul, felul de a fi al cuiva etc Si: a admite (1), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suferi, (înv) a honipsi (2). 8 A avea răbdare pentru cineva. 9 A putea fi supus unei acțiuni fizice fără să-i dăuneze sau să-i producă neajunsuri Si: a încerca, a îndura, a rezista, a tolera, a suferi (3).

SUPORTA, suport, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter.

SUPORTA vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. suport. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].

A SUPORTA suport tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăți fizice) A putea să susțină. 3) (persoane) A accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conștient și tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare

suporta vb., ind. prez. 1 sg. suport, 3 sg. și pl. suportă; conj. prez. 3 sg. și pl. suporte

SUPORTA vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. și prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)