opțiuni
  • info

16 definiții pentru suprapune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra1- + pune (după fr. superposer).

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra1- + pune (după fr. superposer).

suprapune [At: CORNEA, E. 63/1 / Pzi: suprapun, (reg) suprapui / E: supra1- + pune cf lat supraponere, fr superposer] 1 vt (C. i.obiecte, straturi etc.) A așeza peste, deasupra sau unul deasupra altuia. 2 (Spc; c.i. figuri geometrice) A așeza una deasupra alteia pentru a verifica egalitatea Si: (înv) a superpune. 3 vr (Pex) A avea loc în același timp Si: a coincide (4), a (se) încăleca.

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. (Refl.) Fîșia subțire dintre cele două stînci care se suprapun este filonul de aur. BOGZA, Ț. 10.

SUPRAPUNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapun, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer].

SUPRAPUNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer)

A SUPRAPUNE suprapun tranz. A face să se suprapună; a etaja. /supra- + a pune

A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se așeza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc în același timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune

suprapune v. a pune un lucru peste altul.

*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suprapune (a ~) (desp. su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapun, 2 sg. suprapui, 3 sg. suprapune, perf. s. 1 sg. suprapusei, 1 pl. suprapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. suprapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să suprapun, 3 să suprapună; ger. suprapunând; part. suprapus

suprapune (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapun, 2 sg. suprapui, 1 pl. suprapunem; conj. prez. 3 să suprapună; ger. suprapunând; part. suprapus

suprapune vb. (sil. -pra-) → pune

suprapune (ind. prez. 1 sg. suprapun, conj. suprapună)

suprapun, -pună 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se ~.)

SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se ~.)

Intrare: suprapune
  • silabație: su-pra- info
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suprapune
  • suprapunere
  • suprapus
  • suprapusu‑
  • suprapunând
  • suprapunându‑
 singular plural
  • suprapune
  • suprapuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suprapun
 (să)
  • suprapun
  • suprapuneam
  • suprapusei
  • suprapusesem
a II-a (tu)
  • suprapui
 (să)
  • suprapui
  • suprapuneai
  • suprapuseși
  • suprapuseseși
a III-a (el, ea)
  • suprapune
 (să)
  • suprapună
  • suprapuie
  • suprapunea
  • suprapuse
  • suprapusese
plural I (noi)
  • suprapunem
 (să)
  • suprapunem
  • suprapuneam
  • suprapuserăm
  • suprapuseserăm
  • suprapusesem
a II-a (voi)
  • suprapuneți
 (să)
  • suprapuneți
  • suprapuneați
  • suprapuserăți
  • suprapuseserăți
  • suprapuseseți
a III-a (ei, ele)
  • suprapun
 (să)
  • suprapună
  • suprapuie
  • suprapuneau
  • suprapuseră
  • suprapuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suprapune, suprapunverb

  • 1. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: etaja
    • format_quote reflexiv Fîșia subțire dintre cele două stînci care se suprapun este filonul de aur. BOGZA, Ț. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.