suprima [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~me / Par: supres / Pzi: suprim / E: fr supprimer, lat supprimere] 1 vta (C.i. aspecte ale realității, manifestări fizice, psihice sau sociale) A face să-și înceteze acțiunea, funcția sau existența Vz desființa (1), elimina (9), înlătura, lichida. 2 vt (Liv; c.i. oameni) A ucide. 3 vt (C.i. publicații) A nu mai permite apariția Si: a interzice, a opri, a suspenda (10). 4 vt (C. i. semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole etc.) A exclude dintr-un text sau dintr-un spectacol Si: a elimina (10), a înlătura, a omite, a scoate Vz anula (1). 5 vt (C.i. funcții publice) A scoate din schema unei instituții Si: a desființa (1). 6 vt (Imp; c.i. oameni) A scoate din funcție Si: a disponibiliza. 7 vt (C.i. alimente, doctorii, bunuri de consum) A opri consumul de... Si: a elimina (4), a înlătura, a scoate.

SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară (legi, drepturi, libertăți, obiceiuri); a înlătura, a elimina. Sonia Viișoreanu vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic, pe care nu izbutise să-l suprime definitiv cursurile laborioase ale «Conservatorului de artă dramatică și declamațiuni». C. PETRESCU, C. V. 206. ♦ (Rar) A omorî, a extermina. 2. A desființa (posturi, locuri). Chiar azi am vorbit cu patronul. Ai auzit cum zbiera? El vrea să suprime locuri, nu să mai facă angajamente. C. PETRESCU, C. V. 133. Cu regret trebuie să te anunț că postul dumitale are să fie suprimat pe ziua de 1 aprilie. CARAGIALE, M. 226. ♦ (Impropriu, complementul indică o persoană) A scoate din funcție, a pune în disponibilitate. Ce stai așa pe gînduri? – Eu? pe gînduri? – Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata? CARAGIALE, M. 224. ♦ (Cu privire la publicații periodice) A interzice apariția. Se întreprinse publicarea unei foi literare... dar... ideile noastre nu erau gustate de un guvern care... luînd drept pretext o nevinovată poveste, sub cuvînt că atacăm religiunea, suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 335. 3. A înlătura (ceva), a renunța (la ceva); a șterge, a elimina. Suprimase cafeaua cu lapte, chiflele cu unt, dejunul copios, iar dimineața o deschidea cu un sfert de oră de gimnastică. C. PETRESCU, C. V. 142. ◊ Refl. pas. S-a sculat odată din pat; i s-au suprimat brusc doctoriile. CARAGIALE, O. VII 88.

SUPRIMA vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprim. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].

SUPRIMA vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ◊ a face să dispară. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. a renunța (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)

A SUPRIMA suprim tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face să nu mai existe; a face să nu mai aibă efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuințare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu mai figureze; a scoate. 4) (publicații) A împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai apărea. ~ un articol. ~ o revistă. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere

suprimà v. 1. a desființa: a suprima un impozit, un ziar; 2. a face să dispară: a suprima un act; 3. a trece sub tăcere: a suprima sfârșitul discursului.

suprime v vz suprima

*suprím, a -á v. tr. (fr. supprimer, d. lat supprimere. V. comprim). Desființez: a suprima un bir, un ziar, o funcțiune. Șterg, înlătur, eliminez: a suprima niște versurĭ. Fig. Fam. Ucid: anarhiștiĭ aŭ suprimat mulțĭ oamenĭ.

suprima (a ~) (desp. su-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. suprim, 3 suprimă; conj. prez. 1 sg. să suprim, 3 să suprime

suprima (a ~) (su-pri-) vb., ind. prez. 3 suprimă

suprima vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. suprim

SUPRIMA vb. 1. v. anula. 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. v. abroga. 4. v. aboli. 5. v. lichida. 6. v. înlătura. 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. v. desființa. 9. v. omorî.

SUPRIMA vb. 1. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) 4. (JUR.) a aboli, a desființa, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.) 5. a desființa, a lichida, a stîrpi. (~ abuzurile.) 6. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ cauza răului.) 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. a desființa. (A ~ un post.) 9. a asasina, a omorî, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.)

SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dacă se suprimă cauza, dispare efectul – Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dată cu dispariția cauzei care le-a generat. În sens mai larg, nu există cauză fără efect.

Sublata causa, tollitur effectus (lat. "Suprimată cauza, dispare efectul) – maximă a dreptului roman, care transpune pe plan juridic vechiul principiu filozofic: nu există efect fără cauză. ȘT.