18 definiții pentru surghiuni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNI, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

surghiuni [At: NECULCE, L. 91 / V: (rar) ~iri, (îrg) ~guni / Pzi: ~nesc / E: surghiun] 1 vt (Îvp; c.i. oameni) A exila (4). 2 vt (Pex) A deporta. 3 vr A (se) izola. 4 vt (Îvp; fig; c.i. ființe, creații ale lor etc.) A alunga (5). 5 vt (Îvr) A interzice.

SURGHIUNI, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNI, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A exila, a deporta. Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. ◊ Fig. Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. ◊ Refl. pas. Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. – Variantă: surguni (HOGAȘ, M. N. 13, HASDEU, I. V. 229) vb. IV.

A SURGHIUNI ~esc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun

surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.

surghini v vz surghiuni

surguni v vz surghiuni

SURGUNI vb. IV v. surghiuni.

SURGUNI vb. IV. v. surghiuni.

surghiunésc v. tr. (d. surghiun, ca și sîrb. surgunisati și ngr. surgunévo). Rar. Azĭ. Exilez. – În Mold. și surgunesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surghiuni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunesc, 3 sg. surghiunește, imperf. 1 surghiuneam; conj. prez. 1 sg. să surghiunsc, 3 să surghiunească

surghiuni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunesc, imperf. 3 sg. surghiunea; conj. prez. 3 să surghiunească

surghiuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunesc, imperf. 3 sg. surghiunea; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiunească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIUNI vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.

surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.)

Intrare: surghiuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surghiuni
  • surghiunire
  • surghiunit
  • surghiunitu‑
  • surghiunind
  • surghiunindu‑
singular plural
  • surghiunește
  • surghiuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunesc
  • surghiuneam
  • surghiunii
  • surghiunisem
a II-a (tu)
  • surghiunești
(să)
  • surghiunești
  • surghiuneai
  • surghiuniși
  • surghiuniseși
a III-a (el, ea)
  • surghiunește
(să)
  • surghiunească
  • surghiunea
  • surghiuni
  • surghiunise
plural I (noi)
  • surghiunim
(să)
  • surghiunim
  • surghiuneam
  • surghiunirăm
  • surghiuniserăm
  • surghiunisem
a II-a (voi)
  • surghiuniți
(să)
  • surghiuniți
  • surghiuneați
  • surghiunirăți
  • surghiuniserăți
  • surghiuniseți
a III-a (ei, ele)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunească
  • surghiuneau
  • surghiuni
  • surghiuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surguni
  • surgunire
  • surgunit
  • surgunitu‑
  • surgunind
  • surgunindu‑
singular plural
  • surgunește
  • surguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surgunesc
(să)
  • surgunesc
  • surguneam
  • surgunii
  • surgunisem
a II-a (tu)
  • surgunești
(să)
  • surgunești
  • surguneai
  • surguniși
  • surguniseși
a III-a (el, ea)
  • surgunește
(să)
  • surgunească
  • surgunea
  • surguni
  • surgunise
plural I (noi)
  • surgunim
(să)
  • surgunim
  • surguneam
  • surgunirăm
  • surguniserăm
  • surgunisem
a II-a (voi)
  • surguniți
(să)
  • surguniți
  • surguneați
  • surgunirăți
  • surguniserăți
  • surguniseți
a III-a (ei, ele)
  • surgunesc
(să)
  • surgunească
  • surguneau
  • surguni
  • surguniseră
surghini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiuni, surghiunescverb

  • 1. învechit Deporta, exila, proscrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. DLRLC
    • format_quote figurat Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. DLRLC
    • 1.1. figurat Alunga, izgoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. DLRLC
etimologie:
  • surghiun DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.