11 definiții pentru surguci (panaș)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGUCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

SURGUCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

surguci [At: NEAGOE, ÎNV. 180 / 8 / V: (îvr) ~u, (nob) ~giuc / Pl: ~uri, (rar) ~ce sn, ~ sm / E: tc sorguç] 1 sn Mănunchi de pene (de struț) ori de pietre scumpe, sau de pene ornamentat cu pietre scumpe ce împodobea odinioară un turban sau un ișlic. 2 sm (Bot; lpl) Plantă erbacee cu frunzele devizate în numeroase segmente liniare, cu florile albastre, roz, albe sau pestrițe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) bonzari, cătănioare (6), ciocănași (7), ciocul (9)-ciorii, coconași, crăcuțe, gâlceavă (3), floarea-grâului, nemțișori-de-grădină, ocheșele, păpucei, pinteni, tătăiși, toporași, țâța-caprei (Consolida ambigua). 3 (Bot; Reg) Nemțișori (Delphinium consolida). 4 (Bot; Reg) Brebenel (1) (Corydalis Marchalliana).

SURGUCI2, surguciuri și surguce, s. n. (Învechit și arhaizant) Panaș din pene (de struț) împodobit cu pietre scumpe, purtat de sultani și de domnii romîni, la turban sau la ișlic (uneori și de oșteni, la căciulă). V. egretă. Fiecare oștean își pune piatră de olmaz la frunte și surguci de aur. SADOVEANU, F. J. 434. Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. NEGRUZZI, S. I 145.

SURGUCI2 ~ n. reg. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. /<turc. sorguç

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surguci1 (mănunchi de pene) s. n., pl. surguciuri

surguci2 (mănunchi de pene) s. n., pl. surguciuri

surguci (panaș) s. n., pl. surguciuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGUCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surguci (-uri), s. n.1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.

Intrare: surguci (panaș)
surguci2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surguci
  • surguciul
  • surguciu‑
plural
  • surguciuri
  • surguciurile
genitiv-dativ singular
  • surguci
  • surguciului
plural
  • surguciuri
  • surguciurilor
vocativ singular
plural
surguci3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surguci
  • surguciul
  • surguciu‑
plural
  • surgucie
  • surguciele
genitiv-dativ singular
  • surguci
  • surguciului
plural
  • surgucie
  • surgucielor
vocativ singular
plural
surguciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surgiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surguci, surguciurisubstantiv neutru

  • 1. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: panaș
    • format_quote Fiecare oștean își pune piatră de olmaz la frunte și surguci de aur. SADOVEANU, F. J. 434. DLRLC
    • format_quote Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
  • 2. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.