surpare sf [At: 1688 BIBLIA, 56¹/22 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~pări / E: surpa] 1 Lăsare spre bază (bruscă, cu violență, cu zgomot etc.) a unei construcții, a unor elemente de construcție sau a unor forme de relief etc., dezmembrându-se, măcinându-se, ruinându-se etc. Si: surupătură (1), (îvp) stricare, (reg) huruire (6), îmburdare, sodomire. 2 (Pex) Deplasare a unor porțiuni de sol sau a unor obiecte aflate la nivelul solului sub acesta Si: dărâmare (1), năruire, prăbușire, prăvălire, scufundare, surpătură Vz cădere (1), picare. 3 (Înv; mpl) Ruină (1). 4 (Îvr; șîs ~ din scaun) Detronare (1). 5 (Pex) Uzurpare. 6 Distrugere (1). 7 (Rar; fig) Cantitate mare (împrăștiată) Si: abundență, avalanșă (3) , belșug (1), revărsare. 8 (Med; îrg) Hernie (1).

SURPARE, surpări, s. f. Acțiunea de a (se) surpa și rezultatul ei. 1. Prăbușire, surpătură; fig. ruinare, nimicire. Numai prostimea... nu părea supărată pentru surparea unor case boierești. SADOVEANU, Z. C. 160. ♦ (Rar) Revărsare, risipire. Surpările de bomboane ce dau afară din cutii ori din coșuri cu împletituri aurite. MACEDONSKI, O. III 84. 2. Fig. Doborîre dintr-un rang, dintr-o demnitate (prin uneltiri ascunse). Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. 3. (Rar, învechit) Uzurpare. A mînca fără a produce este, vorbind obștește, o surpare tiranică asupra dreptului altuia. KOGĂLNICEANU, S. A. 79.

surupare sf vz surpare

surpare s. f., g.-d. art. surpării; pl. surpări

surpare s. f., g.-d. art. surpării; pl. surpări

surpare s. f., g.-d. art. surpării; pl. surpări

SURPARE s. l. v. prăbușire. 2. prăbușire, scufundare. (~ pământului.) 3. (GEOL.) surpătură. (S-a produs o ~ de teren.)

SURPARE s. v. dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.

SURPARE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbușire, scufundare. (~ pămîntului.) 3. (GEOL.) surpătură. (S-a produs o ~ de teren.)

surpare s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMĂTURĂ. DETRONARE. HERNIE. MAZILIRE. MAZILIT. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUȘITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURA.