14 definiții pentru surprinzător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.

surprinzător, ~oare [At: FM(1844), 1732/37 / V: (înv) sup~ / Pl: ~i, ~oare / E: surprinde + -ător] 1-2 a, av Care provoacă o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. prin caracterul său neprevăzut, neobișnuit etc. Si: uimitor, uluitor, șocant, (liv) stupefiant. 3-4 a, av (Pex) (În mod) imprevizibil. 5 av (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prepoziția „de”) Exprimă ideea de superlativ absolut Străzi surprinzător de înguste.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care provoacă surprindere (prin faptul că este neprevăzut, nebănuit, neașteptat). Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110. ♦ Impresionant, uimitor. În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Ilie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, S. N. 70. ◊ (Adverbial) Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. ◊ (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv sau un adverb) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)

SURPRINZĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă surprindere. /a surprinde + suf. ~tor

SURPRINZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care surprinde (prin caracterul său neașteptat, neprevăzut). /a surprinde + suf. ~tor

surprinzător a. 1. care cauzează surprindere; 2. uimitor.

*surprinzătór, -oáre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surprinzător adj. m., pl. surprinzători; f. sg. și pl. surprinzătoare

surprinzător adj. m., pl. surprinzători; f. sg. și pl. surprinzătoare

surprinzătór adj. m. prinzător

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURPRINZĂTÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. epatant. 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 4. v. neașteptat.

SURPRINZĂTOR adj. 1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. epatant, șocant. (O atitudine ~.) 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. imprevizibil, neașteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final ~.)

Intrare: surprinzător
surprinzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surprinzător
  • surprinzătorul
  • surprinzătoru‑
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarea
plural
  • surprinzători
  • surprinzătorii
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • surprinzător
  • surprinzătorului
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarei
plural
  • surprinzători
  • surprinzătorilor
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surprinzător, surprinzătoareadjectiv

  • 1. Care surprinde, care provoacă uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. DLRLC
    • format_quote Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110. DLRLC
    • 1.1. Care impresionează puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Ilie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. DLRLC
      • format_quote Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, S. N. 70. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. DLRLC
etimologie:
  • Surprinde + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.