14 definiții pentru suspiciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.

SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.

suspiciune sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. 48 / 17 / V: (înv) ~cie, ~ciu sn, ~pițiu sn, ~ițiune / P: ~ci-u~ / Pl: ~ni / E: lat suspicio, -onis, fr suspicion] Lipsă de încredere în cineva, în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva Si: bănuială (12) îndoială, neîncredere, (liv) circumspecție (1), incredulitate, (îvp) prepus1, (îrg) prepunere, (reg) bănat (12), fedă, (îvr) suspect (6).

SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Presupunere bazată pe îndoială, în ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, prepus. Aceasta creează în jurul lui o atmosferă de suspiciune. V. ROM. decembrie 1953, 289.

SUSPICIÚNE s.f. Bănuială, presupunere; neîncredere. [Pron. -ci-u-. / cf. fr. suspicion, it. suspicione, lat. suspicio].

SUSPICIÚNE s. f. nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. (< fr. suspicion, lat. suspicio)

SUSPICIÚNE ~i f. 1) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; bănuială. A avea ~i. 2) Lipsă de încredere. [G.-D. suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, ~onis, fr. suspicion

*suspiciúne f. (lat. suspicio, -ónis). Jur. Bănuĭală. Suspiciune legală, bănuĭală permisă de lege, cum ar fi cînd acuzatu ar avea siguranță că va fi condamnat orĭ achitat de jurațĭ, și atuncĭ e trimes la judecată în alt oraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspiciune (desp. -ci-u-) s. f., g.-d. art. suspiciunii; pl. suspiciuni

suspiciune (-ci-u-) s. f., g.-d. art. suspiciunii; pl. suspiciuni

suspiciúne s. f. (sil. -ci-u-), g.-d. art. suspiciúnii; pl. suspiciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPICIÚNE s. bănuială, neîncredere, (livr.) circumspecție, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.)

SUSPICIUNE s. bănuială, neîncredere, (livr.) circumspecție, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUSPICIUNE. Subst. Suspiciune, suspectare, bănuială, bănuire (rar); neîncredere, lipsă de încredere, dubiu, îndoială, îndoire (înv.), incertitudine. Circumspecție (livr.), rezervă (fig.), reținere; fereală, ferire, băgare de seamă, precauție, prudență. Presupunere, presupus (pop. și fam.), prezumție (livr.). Suspect, bănuit. Adj. Suspicios, bănuitor, neîncrezător, circumspect (livr.), rezervat, reținut. Suspect, dubios, îndoielnic, îndoios (rar). Vb. A suspecta, a bănui, a nu avea încredere; a pune la îndoială; a avea îndoieli, a se îndoi, a sta la îndoială. A fi cu băgare de seamă, a fi precaut, a se feri. A da de bănuit, a trezi suspiciuni (bănuieli). Adv. Cu suspiciune, cu neîncredere. V. frică, nehotărîre, precauție.

Intrare: suspiciune
suspiciune substantiv feminin
  • silabație: -ci-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspiciune
  • suspiciunea
plural
  • suspiciuni
  • suspiciunile
genitiv-dativ singular
  • suspiciuni
  • suspiciunii
plural
  • suspiciuni
  • suspiciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspiciune, suspiciunisubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceasta creează în jurul lui o atmosferă de suspiciune. V. ROM. decembrie 1953, 289. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.