sustrage [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) subs~, subt~, supt~ / Pzi: sustrag / E: fr soustraire (după trage)] 1 vt (Mat; înv) A scădea (14). 2 vt (C.i. bani sau bunuri care aparțin altcuiva) A pune stăpânire fără nici un drept (pe ascuns, cu forța sau prin fraudă, prin viclenie), păgubind pe cineva Si: a fura (1), a-și însuși, a lua, (pop) a hoți (14), (îfm) a sfeterisi, (înv; Trs) a șpilui, (reg) a ciușdi (1), a hărșni (2), a pașli, a pili¹, a șuchea, a șuchiri, (fam) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg) a furgăsi, a furlua, a mangli, a pangli, a șucări, a șuti¹ Vz defrauda, delapida (1), deturna (3), frauda. 3-4 vtr (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prepoziția „de la”) A ieși ori a face să iasă de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 5-6 vtr A scăpa de o relație nedorită. 7-8 vtr A rămâne sau a fi lăsat în afară. 9-10 vtr A (se) proteja. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A folosi șiretenia și frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se lăsa la o parte de la îndeplinirea unei obligații Si: a se eschiva (2), a fugi (31), a se strecura, (îrg) a șovăi, (reg) a se da în sus, (frm) a se refuza, (fam) a se fofila (5) Vz a scăpa. 13-14 vtr (Înv; îf subt~, subs~; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A (se) elibera (31). 15 vt (Rar; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se abate (3) (de la ceva).

SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani. ◊ Refl. pas. Fig. Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. Tranz. (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prep. «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C, PETRESCU, C. V. 25. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); p. ext. a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. CR. III 385.

SUSTRAGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrag. / < fr. soustraire, după trage].

SUSTRAGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)

A SUSTRAGE sustrag tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie și amăgeli; a-și însuși prin diferite mașinații. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ◊ ~ atenția (cuiva) a îndrepta atenția (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

A SE SUSTRAGE mă sustrag intranz. A evita îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se eschiva. /<fr. soustraire

sustrage v. 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă.

substrage v vz sustrage

subtrage v vz sustrage

suptrage v vz sustrage

*substrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. subs-tráhere. V. trag). Scad din ceva (un număr). Fur, ĭau pe furiș saŭ pin viclenie: a substrage niște hîrtiĭ. Fig. Scap, salvez, ascund: nimic nu-l poate substrage răzbunăriĭ mele. V. refl. Mă retrag pe furiș, fug de: a te substrage de la datorie. – Și sustrag (fr. soustraire).

*sustrág, V. substrag.

sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, 3 sg. sustrage, imperf. 1 sustrăgeam; perf. s. 1 sg. sustrăsei, 1 pl. sustraserăm, m.m.c.p. 1 pl. sustrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să sustrag, 3 să sustragă; ger. sustrăgând; part. sustras

sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, imperf. 3 sg. sustrăgea; part. sustras

sustrage vb. trage

sustrag.

SUSTRAGE vb. v. scădea.

SUSTRAGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. v. abate.

SUSTRAGE vb. 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilv.) a ciușdi, (prin Bucov.) a hărșni, (Mold.) a pașii, (Transilv.) a pili, (înv. și fam.) a sfeterisi, (înv., in Transilv.) a șpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A ~ un stilou.) 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. a abate. (Gîndurile îl ~ de la lucru.)

sustrage vb. v. SCĂDEA.