opțiuni
  • info

23 de definiții pentru târșâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

A TÂRȘÂI târșâi 1. tranz. (picioarele sau încălțămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălțăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târș + suf. ~âi

A SE TÂRȘÂI mă târșâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târș + suf. ~âi

TÂRȘI vb. IV v. târșâi.

TÂRȘII vb. IV v. târșâi.

târsăi v vz târșâi

târșăi v vz târșâi

târși3 v vz târșâi

târșii v vz târșâi

TÂRȘII, vb. IV v. târșâi.

TÎRȘII vb. IV v. tîrșîi.

TÎRȘÎI, tîrșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșii vb. IV.

târșăì v. a târî încet: cu papucul târșăind PANN. [Onomatopee].

tîrșîĭ, a -í v. tr. (d. tîrș, interj. Rudă cu ung. törzsölni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-l fac încălțămintele tîrlite: o babă venea tîrșîindu-șĭ papuciĭ. V. intr.: venea tîrșîind din papucĭ, cu papuciĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!târșâi (a ~)/târși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târșâi/târșesc, 3 sg. târșâie/târșește, imperf. 1 târșâiam/târșeam; conj. prez. 1 sg. să târșâi/să târșesc, 3 să târșâie/să târșească

târșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; conj. prez. 3 să târșâie; ger. târșâind

târșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; ger. târșâind

târși v. târșâi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRȘÂI vb. v. târî.

tîrșîi vb. v. TÎRÎ.

TÎRȘÎI vb. a tîrî, a tîrîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)

Intrare: târșâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșâi
  • târșâire
  • târșâit
  • târșâitu‑
  • târșâind
  • târșâindu‑
 singular plural
  • târșâie
  • târșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșâi
 (să)
  • târșâi
  • târșâiam
  • târșâii
  • târșâisem
a II-a (tu)
  • târșâi
 (să)
  • târșâi
  • târșâiai
  • târșâiși
  • târșâiseși
a III-a (el, ea)
  • târșâie
 (să)
  • târșâie
  • târșâia
  • târșâi
  • târșâise
plural I (noi)
  • târșâim
 (să)
  • târșâim
  • târșâiam
  • târșâirăm
  • târșâiserăm
  • târșâisem
a II-a (voi)
  • târșâiți
 (să)
  • târșâiți
  • târșâiați
  • târșâirăți
  • târșâiserăți
  • târșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșâie
 (să)
  • târșâie
  • târșâiau
  • târșâiră
  • târșâiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
 singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
 (să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
 (să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
 (să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
 (să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
 (să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
 (să)
  • târșească
  • târșeau
  • târșiră
  • târșiseră
târsăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșii
  • târșiire
  • târșiit
  • târșiitu‑
  • târșiind
  • târșiindu‑
 singular plural
  • târșie
  • târșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșii
 (să)
  • târșii
  • târșiam
  • târșiii
  • târșiisem
a II-a (tu)
  • târșii
 (să)
  • târșii
  • târșiai
  • târșiiși
  • târșiiseși
a III-a (el, ea)
  • târșie
 (să)
  • târșie
  • târșia
  • târșii
  • târșiise
plural I (noi)
  • târșiim
 (să)
  • târșiim
  • târșiam
  • târșiirăm
  • târșiiserăm
  • târșiisem
a II-a (voi)
  • târșiiți
 (să)
  • târșiiți
  • târșiați
  • târșiirăți
  • târșiiserăți
  • târșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșie
 (să)
  • târșie
  • târșiau
  • târșiiră
  • târșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târșâi, târșâiverb

  • 1. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. DLRLC
    • format_quote Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: târî
      • format_quote Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. DLRLC
    • 1.2. A trage după sine, frecând de pământ, târând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. DLRLC
etimologie:
  • cf. târî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.