17 definiții pentru tăbărî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

tăbărî [At: BIBLIA (1688), 182/30 / V: (înv) ~ri / Pzi: tabăr, ~răsc / E: tabără] 1 vi (îvp) A-și așeza tabăra (1). 2 vi (înv; d. oastea sultanului) A se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor Si: a cantona. 3 vi (Îrg) A se așeza vremelnic într-un loc, în corturi, în barăci etc. 4 vi (Reg) A poposi (în grabă). 5 vi (Ban) A cădea de oboseală. 6 vi (Reg) A îmbătrâni, devenind neputincios. 7 vr (Înv) A porni cu oaste împotriva cuiva Si: a invada. 8 vz A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: a năpădi, a se năpusti. 9 vi (Pfm; fig) A se adresa cuiva în mod insistent. 10 vz (Pfm;fig) A apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos.

TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, a-l lovi); a da năvală, a se năpusti. Au tăbărît dorobanții pe el să-l lege. STANCU, D. 46. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, O. A. 37. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ♦ Fig. A apostrofa (pe cineva), a se adresa (cuiva) în mod insistent; a sări cu gura (la cineva). Prietinii tăbărau cu întrebările pe capul orheianului. SADOVEANU, O. VII 57. Popii tăbărîră pe capul nevestii lui. O îngroziră cu iadul. VLAHUȚĂ, O. A. 114. ♦ Tranz. (Rar) A doborî; a imobiliza. Șerpele se zvîrcolea... Și pe loc se-mpleticea Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. Parcă-l zărește pe moș Gavril cum dă cu fuga spre dînsul... tăbărînd cu grabă, ca să-i dea ajutor la bagaje. MIRONESCU, S. A. 132. 2. A-și așeza tabăra; a poposi, a cantona. De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobiețki tabără în valea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 19. Sinan venise de tăbărî nu departe de strîmtoarea în care sta Mihai. BĂLCESCU, O. II 101. Oștile au tăbărît, mîndre cete-au poposit. TEODORESCU, P. P. 477. 3. (Învechit) A cădea de oboseală, a se prăbuși la pămînt. Ticălosul măgar, fiind împovărat preste măsură, au început supt sarcină a tăbărî. ȚICHINDEAL, F. 118.

TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără.

A TĂBĂRÎ tabăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării.~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) înv. A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără

tăbărî v. 1. a așeza tabăra: oștirea tabără la munte; 2. a da năvală, a ataca: un școlar tăbărîse un băiat CR.; 3. a veni cu grămada: furnicile tabără la stejar; 4. fig. a stărui: au tăbărît cu toții pe dânsul. [Tras din tabără: termen primitiv militar cu sensul generalizat].

tábăr și tăbărăsc, a -î v. intr. (d. tabără; sîrb. taboriti, taborovati, rus. tabóriti-sĕa.Tabăr, taberĭ, tabără; să tabere). Mă așez. îmĭ ĭaŭ loc pe maĭ mult timp, cantonez orĭ bivuachez: oastea a tăbărit pe deal. Daŭ năvală, atac, năpădesc (cu bătaĭa, cu vorba saŭ cu cererile): tăbărise cu cĭomegele pe el, caliciĭ tăbărîse la pomană. Ban. Ostenesc. V. tr. Cantonez orĭ bivuachez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tabăr, 2 sg. taberi, 3 tabără, imperf. 1 tăbăram; conj. prez. 1 sg. să tabăr, 3 să tabere; imper. 2 sg. afirm. tabără

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tabăr, 2 sg. taberi, 3 tabără, imperf. 3 sg. tăbăra, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărâră; conj. prez. 3 să tabere; ger. tăbărând; part. tăbărât

tăbărî vb., ind. prez. 1 sg. tabăr, 2 sg. taberi, 3 sg. tabără, imperf. 3 sg. tăbăra; conj. prez. 3 sg. și pl. tabere

tăbărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor., -rît prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.

TĂBĂRÎ vb. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra dușmanului.)

tăbărî vb. v. CANTONA. OBOSI. OSTENI.

Intrare: tăbărî
verb (V349)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăbărî
  • tăbărâre
  • tăbărât
  • tăbărâtu‑
  • tăbărând
  • tăbărându‑
singular plural
  • tabără
  • tăbărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabăr
(să)
  • tabăr
  • tăbăram
  • tăbărâi
  • tăbărâsem
a II-a (tu)
  • taberi
(să)
  • taberi
  • tăbărai
  • tăbărâși
  • tăbărâseși
a III-a (el, ea)
  • tabără
(să)
  • tabere
  • tăbăra
  • tăbărî
  • tăbărâse
plural I (noi)
  • tăbărâm
(să)
  • tăbărâm
  • tăbăram
  • tăbărârăm
  • tăbărâserăm
  • tăbărâsem
a II-a (voi)
  • tăbărâți
(să)
  • tăbărâți
  • tăbărați
  • tăbărârăți
  • tăbărâserăți
  • tăbărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tabără
(să)
  • tabere
  • tăbărau
  • tăbărâ
  • tăbărâseră
tăbări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbărî, tabărverb

  • 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au tăbărît dorobanții pe el să-l lege. STANCU, D. 46. DLRLC
    • format_quote Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, O. A. 37. DLRLC
    • format_quote Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. DLRLC
    • 1.1. figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apostrofa
      • format_quote Prietinii tăbărau cu întrebările pe capul orheianului. SADOVEANU, O. VII 57. DLRLC
      • format_quote Popii tăbărîră pe capul nevestii lui. O îngroziră cu iadul. VLAHUȚĂ, O. A. 114. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar Doborî, imobiliza. DLRLC
      • format_quote Șerpele se zvîrcolea... Și pe loc se-mpleticea Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
    • 1.3. rar A se repezi, a veni în grabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: repezi
      • format_quote Parcă-l zărește pe moș Gavril cum dă cu fuga spre dînsul... tăbărînd cu grabă, ca să-i dea ajutor la bagaje. MIRONESCU, S. A. 132. DLRLC
  • 2. învechit A-și așeza tabăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobiețki tabără în valea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 19. DLRLC
    • format_quote Sinan venise de tăbărî nu departe de strîmtoarea în care sta Mihai. BĂLCESCU, O. II 101. DLRLC
    • format_quote Oștile au tăbărît, mîndre cete-au poposit. TEODORESCU, P. P. 477. DLRLC
  • 3. învechit A cădea de oboseală, a se prăbuși la pământ. DLRLC
    • format_quote Ticălosul măgar, fiind împovărat preste măsură, au început supt sarcină a tăbărî. ȚICHINDEAL, F. 118. DLRLC
etimologie:
  • tabără DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.