7 definiții pentru tăinuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂINUIT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ♦ Discret. 2. Neștiut de alții, secret. – V. tăinui.

TĂINUIT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ♦ Discret. 2. Neștiut de alții, secret. – V. tăinui.

tăinuit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 222 / Pl: ~iți, ~e / E: tăinui] 1 a Retras. 2 a Discret (5). 3 a Ascuns vederii. 4 a Secret3 (15). 5 a Necunoscut. 6 av Tainic (8).

TĂINUIT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Tainic, retras, ferit. Și-n codrul cel mai tăinuit L-au îngropat tîrziu în noapte. COȘBUC, P. I 81. Înspre apus-miazăzi vin mînăstirile Agapia, cea tăinuită de lume, Varaticul, unde și-a petrecut viața Brîncoveanca cea bogată. CREANGĂ, A. 72. Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet. EMINESCU, O. I 112. ◊ (Adverbial) Aș avea însă a-i spune tăinuit Ceva care-l privește. ALECSANDRI, T. II 344. ♦ Discret. Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde, Nici ochi de om nu pot pătrunde Nici flori cu tăinuit miros. COȘBUC, P. I 123. 2. Ascuns, secret. El nu era un ingrat să nu se gîndească la tăinuitele lor griji. C. PETRESCU, C. V. 168. Nimeni nu cunoștea aceste răpitoare poezii, pe care poetul le ținea... tăinuite în cartoanele sale. MACEDONSKI, O. IV 17. Ochii ei sînt plini de umbra tăinuitelor dureri. EMINESCU, O. I 142.

tăinuit a. ascuns, misterios: în poiana tăinuită unde sbor luciri de lună AL.

tăĭnuít, -ă adj. Taĭnic, ascuns, retras: poĭana tăĭnuită (Al.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂINUIT adj. 1. v. dosnic. 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. v. ascuns.

TĂINUIT adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. ascuns, reținut, (fig.) mocnit, surd. (O dușmănie ~. )

Intrare: tăinuit
tăinuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinuit
  • tăinuitul
  • tăinuitu‑
  • tăinui
  • tăinuita
plural
  • tăinuiți
  • tăinuiții
  • tăinuite
  • tăinuitele
genitiv-dativ singular
  • tăinuit
  • tăinuitului
  • tăinuite
  • tăinuitei
plural
  • tăinuiți
  • tăinuiților
  • tăinuite
  • tăinuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăinuit, tăinuiadjectiv

  • 1. Ascuns, ferit, retras, tainic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-n codrul cel mai tăinuit L-au îngropat tîrziu în noapte. COȘBUC, P. I 81. DLRLC
    • format_quote Înspre apus-miazăzi vin mînăstirile Agapia, cea tăinuită de lume, Varaticul, unde și-a petrecut viața Brîncoveanca cea bogată. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
    • format_quote Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet. EMINESCU, O. I 112. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Aș avea însă a-i spune tăinuit Ceva care-l privește. ALECSANDRI, T. II 344. DLRLC
    • 1.1. Discret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: discret
      • format_quote Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde, Nici ochi de om nu pot pătrunde Nici flori cu tăinuit miros. COȘBUC, P. I 123. DLRLC
  • 2. Neștiut de alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El nu era un ingrat să nu se gîndească la tăinuitele lor griji. C. PETRESCU, C. V. 168. DLRLC
    • format_quote Nimeni nu cunoștea aceste răpitoare poezii, pe care poetul le ținea... tăinuite în cartoanele sale. MACEDONSKI, O. IV 17. DLRLC
    • format_quote Ochii ei sînt plini de umbra tăinuitelor dureri. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
etimologie:
  • vezi tăinui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.