TÂMPIT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv. și reg.) Tâmp (2). – V. tâmpi.

tâmpit, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 118 / V: (reg) ~tim~ / Pl: ~iți, ~e / E: tâmpi] 1 a (Înv; d. obiecte ascuțite) Lipsit de vârf sau de tăiș Si: tocit^} (1), turtit (5). 2 a (Înv; d. nas) Lățit. 3 a (Gmt; înv; îs) Unghi ~ Unghi obtuz. 4 a (Înv; d. sunete) înăbușit. 5 a (Înv; d. vocale) Care are timbru grav. 6-7 smf, a (Persoană) care are mintea foarte mărginită Si: nătărău, nerod, netot, prost, (îrg) tâmp⁴ (4-5). 8 a Caracteristic unui tâmpit (6). 9 a Care denotă tâmpenie (1). 10 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 11 a Buimăcit (1). 12 a (D. situații) Neplăcut.

TÂMPIT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi.

TÂMPIT ~tă (~ți, ~te) și substantival v. TÂMP. /v. a tâmpi

tâmpit a. 1. tocit; 2. fig. idiot(izat). [V. tâmpì].

timpit, ~ă a vz tâmpit

TÎMPIT, -Ă, tîmpiți, -te, adj. 1. Prost, idiot, nerod, stupid. M-am născut în niște zile cînd tîmpita burghezime... Pune-o talpă noroioasă pe popor. MACEDONSKI, O. I 95. Poetul lovește în tîmpita mulțumire de sine. GHEREA, ST. CR. I 233. Aceste figuri serioase sau comice, mărețe sau ordinare, nobile sau tîmpite, frumoase sau urîte etc. poartă întipărirea secolului lor. ALECSANDRI, S. 25. ♦ Buimăcit, năucit, amețit. Rămase tîmpit sub potopul de înjurături. GALACTION, O. I 283. ♦ (Familiar) Care nu corespunde scopului, gustului; neplăcut, rău. (Adverbial) Tîmpit mai pute benzina asta! mîrîi, aruncînd valuri de fum pe nas și pe gură. GALAN, B. I 27. 2. (Învechit) Lipsit de vîrf, turtit. V. tîmp. Era un tînăr... ochii negri ca ai arapilor, nasul scurt și tîmpit. DRĂGHICI, R. 174.

tîmpít, -ă adj. (d. tîmpesc). Tîmp, idiot, imbecil.

TÂMPIT adj., s. 1. adj., s. v. idiot. 2. adj. v. stupid. 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viața pe care o duce.) 4. adj. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.)

UNGHI TÂMPIT s. v. unghi obtuz.

TÎMPIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, idiot, imbecil, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. idiot, stupid. (O glumă ~.) 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viața pe care o duce.) 4. adj. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.)

unghi tîmpit s. v. UNGHI OBTUZ.