12 definiții pentru tabie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.

tabie sf [At: M. COSTIN, O. 82 / P: ~bi-e / A și: ~bie / Pl: ~ii, (pop) tăbii / E: tc tabiya, bg табия, srb tabija] 1 (Înv) Parapet de pământ, construit în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra Si: fortificație, întăritură, redută, tabără (1), (înv) baștă. 2 (Îvr) Partea superioară a unui zid de apărare Si: meterez. 3 (Pex) Trupe militare protejate de o tabie (1) sau care se află în interiorul unei redute. 4 Tabără militară Si: castru. 5 (Pex; reg) Armată1 (1). 6 (Olt) Șanț1 (care delimitează un teren cultivat).

TABIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.

TABIE, tăbii și tabii, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Masiv de pămînt construit în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra; bastion, redută. S-ar putea ca într-o bună zi acest steag tricolor să fie împlîntat pe vreo tabie turcească. CAMIL PETRESCU, O. II 222. A scos o carte și-a întrebat, nu cumva e vreo urmă de tabie pe aice, că în cartea acea nemțească zicea că pe locurile astea trebuie să fie tabia a XVIII-a! ANGHEL, PR. 177. Își așeză la Stoinești tabăra, se șănțui bine și îi făcu tăbii. BĂLCESCU, O. II 97. 2. Tabără. Aproape de liniile dușmanilor, spre Grivița, sentinelele ascunse în tufișuri și-n gropi stăpîneau cu ochii mișcările tabiilor. SADOVEANU, O. VI 30. Dar acești soli puseră atîta vreme întru... lunga lor petrecere în tabia otomană, încît se întoarseră în Polonia de abia după un an. ARHIVA R. I 102. – Accentuat și: tabie.

tabie f. bastion, redută: acolo ridicară Nemții o tabie între rîu și sat BĂLC. [Turc. TABIA].

tábie f., pl. tăbiĭ și tabiĭ (turc. tabiá, d. ar. ta’biĭe; ngr. tábia). Redută: o tabie, adecă o baștă den afară de șanțurĭ (Cost. 1, 281). Dolj. Șanțu care desparte satu de ogor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tabie (înv.) (desp. -bi-e) s. f., art. tabia (desp. -bi-a), g.-d. art. tabiei; pl. tabii, art. tabiile (desp. -bi-i-)

tabie (înv.) (-bi-e) s. f., art. tabia (-bi-a), g.-d. art. tabiei; pl. tăbii/tabii, art. tăbiile/tabiile (-bi-i-)

tabie s. f. (sil. -bi-e), art. tabia (sil. -bi-a), g.-d. art. tabiei; pl. tăbii/tabii, art. tăbiile/tabiile (sil. -bi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TABIE s. v. bastion, campament, castru, lagăr, redută, tabără.

tabie s. v. BASTION. CAMPAMENT. CASTRU. LAGĂR. REDUTĂ. TABĂRĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabie (-ii), s. f. – Redută. – Mr. tabvie. Tc. tabia, din arab. ta’bija (Șeineanu, III, 115; Lokotsch 1969), cf. ngr. τάμπια. Sec. XVII, înv.

Intrare: tabie
tabie1 (pl. tăbii) substantiv feminin
  • silabație: ta-bi-e info
substantiv feminin (F136)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabie
  • tabia
plural
  • tăbii
  • tăbiile
genitiv-dativ singular
  • tăbii
  • tăbiei
plural
  • tăbii
  • tăbiilor
vocativ singular
plural
tabie2 (pl. tabii) substantiv feminin
  • silabație: ta-bi-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabie
  • tabia
plural
  • tabii
  • tabiile
genitiv-dativ singular
  • tabii
  • tabiei
plural
  • tabii
  • tabiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabie, tăbii / tabie, tabiisubstantiv feminin

învechit
  • 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-ar putea ca într-o bună zi acest steag tricolor să fie împlîntat pe vreo tabie turcească. CAMIL PETRESCU, O. II 222. DLRLC
    • format_quote A scos o carte și-a întrebat, nu cumva e vreo urmă de tabie pe aice, că în cartea acea nemțească zicea că pe locurile astea trebuie să fie tabia a XVIII-a! ANGHEL, PR. 177. DLRLC
    • format_quote Își așeză la Stoinești tabăra, se șănțui bine și îi făcu tăbii. BĂLCESCU, O. II 97. DLRLC
  • 2. Tabără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tabără
    • format_quote Aproape de liniile dușmanilor, spre Grivița, sentinelele ascunse în tufișuri și-n gropi stăpîneau cu ochii mișcările tabiilor. SADOVEANU, O. VI 30. DLRLC
    • format_quote Dar acești soli puseră atîta vreme întru... lunga lor petrecere în tabia otomană, încît se întoarseră în Polonia de abia după un an. ARHIVA R. I 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.