TABIETLIU, -IE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

tabietliu, ~ie [At: CARAGIALE, O. VII, 177 / P: ~bi-e~ / V: (reg) ~bet~ / Pl: ~ii / E: tc tabiatli] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) cu tabieturi (3) Si: (îvr) tabietgiu (1-2), tabietos (1-2). 3-4 smf, a (Om) pedant Si: (îvr) tabietgiu (3-4), tabietos (3-4). 5 sm (Rar) Persoană cu gusturi fine.

TABIETLIU, -IE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

TABIETLIU, -IE, tabietlii, adj. Care are (multe) tabieturi, p. ext. maniac, pedant. Te-aș învăța eu ce să faci; dar te știu tabietliu la pat. CARAGIALE, O. VII 177. – Variantă: tabietiu, -ie (CAMIL PETRESCU, O. II 146) adj.

TABIETLIU ~e (~i) și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli

tabetliu, ~ie a vz tabietliu

TABIETIU, -IE adj. v. tabietliu.

tabetlíŭ (sud) și tabletlíŭ (est), -íe adj. (turc. tabiatli). Care are tabeturĭ: un pensionar tabetliŭ. V. epicureŭ, sibarit.

tabietliu (rar) (desp. -bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlie; pl. m. și f. tabietlii

!tabietliu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlie; pl. m. și f. tabietlii

tabietliu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlie, pl. m. și f. tabietlii

TABIETLIU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.

TABIETLIU adj., s. v. maniac.

tabietliu adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.

tabietliu adj., s. v. MANIAC.