22 de definiții pentru tabulhana
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TABULHANA, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.
tabulhana sf [At: N. COSTIN, L. 501 / V: (înv) dahulhanea, dau~, daulhanea, ~nea, tamb~, tambulhanea, tubal~, tub~, tubulhană / Pl: ~le / E: tc tablhane, davulhane] (Tcî) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele Si: meterhaneci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TABULHANA, tabulhanale, s. f. (Turcism înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din tc. tabılhane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TABULHANA, tabulhanale, s. f. (Turcism învechit) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. V. meterhanea. Pășeau, cu sunetele tabulhanalei, ducînd cu triumf pe Petru cel Șchiop, pentru a-l așeza pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 83. – Variantă: tubalhana (ODOBESCU, S. I 136) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tabulhanà f. alt nume dat meterhanelii, din cauza numărului preponderant al instrumentelor manuale (tâmpine, teasuri, tobe): zicea mereu tabulhanaua turcească, de juca norodul OD. [Turc. TABL HANÉ, lit. tacâm de tobe și tâmpine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tabulhaná și -haneá f., pl. ale, ele (turc. tabl-hane, d. ar. tabl, pl., tubul, tobă, și turc. pers. hane, casă. Turc., pop. și daul, davul îld. tabl, de unde și variantele literare tubulhana și daulhana. V. tambur 2 și tumbelechĭ). Vechĭ. Meterhanea în care eraŭ maĭ multe tobe, apoĭ surle, trîmbițe și talgere (ceĭa ce era o prerogativă a vizirilor și domnilor). V. chindie și taraf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dahulhanea sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
daulhana sfa vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tabulhanea sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambuhana sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambulhanea sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tubalhana sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tubulhana sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tubulhană sf vz tabulhana
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUBALHANA s. f. v. tabulhana.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
daulhaná V. tabulhana.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tubulhaná, V. tabulhana.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tabulhana (înv.) s. f., art. tabulhanaua, g.-d. art. tabulhanalei; pl. tabulhanale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tabulhana (înv.) s. f., art. tabulhanaua, g.-d. art. tabulhanalei; pl. tabulhanale, art. tabulhanalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tabulhana s. f., art. tabulhanaua, g.-d. art. tabulhanalei; pl. tabulhanale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tabulhana (-ale), s. f. – Fanfară de muzică orientală. – Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513), cf. sb. dambulhana, din arab. tabl › tc. daul (› daul, s. n., înv., fanfară; daulgiu, s. m., înv., muzicant). – Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tabulhana v. meterhanea.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tabulhana, tabulhanalesubstantiv feminin
- 1. Fanfară militară turcească în care predominau tobele. DEX '09 DLRLC
- Pășeau, cu sunetele tabulhanalei, ducînd cu triumf pe Petru cel Șchiop, pentru a-l așeza pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 83. DLRLC
-
etimologie:
- tabilhane DEX '09