TAIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

taier sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 63 / V: (reg) tani~, tăiar, tăi-, tăner, tăniar, tăni~, tâner, tei~, ti~, tiiar, tiner, tini~ / Pl: ~e / E: mg tányér] 1 (Reg) Farfurie întinsă Si: taler² (1). 2 (Reg) Strachină. 3 (Reg; îe) Joacă (ca) pe ~ Se spune despre cei care dansează bine. 4 (Reg; îe) Să dai cu ~ul peste... Se zice despre obiecte sau persoane de aceeași înălțime. 5 (Reg) Vas de gătit. 6 (Reg) Fund de mămăligă Si: (reg) cărpător. 7 (Olt) Taler² (9). 8 (Înv) Obiect de formă circulară Si: disc. 9 (Ban; Trs; pbl) Străgălie. 10 (Ban; Olt) Abajur. 11 (Reg) Bor al pălăriei.

TAIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

TAIER, taiere, s. n. (Regional; și în forma tăier) Taler, farfurie întinsă, blid, talger, fund. Un tăier de mîncare. SEVASTOS, N. 85. – Variantă: tăier s. n.

táĭer, V. taler 2.

taler² sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~e / E: ger dal Taller] 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie Si: talger (1), (îrg) tas¹ (9), (reg) taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 (Pfm; îe) A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 (Pop; îe) A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 (Pop; îae) A împărți binele și răul cu cineva 6 (îe) A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 (Fam; îe) A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 (Pop; îe) A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile Si: platan², talger (4), (reg) taier (7), (îrg) tas¹ (10). 10 (Muz) Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn etc., de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 (Lpl) Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere² (12).

taler¹ sm [At: (a. 1581) CUV. D. BĂTR. I, 28/17 / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: ger Taler] (Iuz) 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 (Îs) ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.

tanier sn vz taier

tăiar sn vz taier

tăier sn vz taier

tăner sn vz taier

tăniar sn vz taier

tănier sn vz taier

tâner¹ sn vz taier

teier² sn vz taier

tier sn vz taier

tiiar sn vz taier

tiner¹ sn vz taier

tinier sn vz taier

TĂNIER s.n. v. tanier.

2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.

!taier (reg.) s. n., pl. taiere

taier/tăier (reg.) s. n., pl. taiere/tăiere

taier/tăier s. n., pl. taiere/tăiere

tăier v. taier

TAIER s. v. abajur, blid, disc, farfurie, platou, strachină, taler, talger, tas.

taier s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS.