17 definiții pentru tainic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajniku.

tainic, ~ă [At: VARLAAM, C. 297 / V: (îvr) ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl тайникъ cf taină] 1 sm (Înv) Inițiat într-o taină (1), într-un mister. 2 a Plin de mister Si: misterios, (iuz) misteric. 3 a Neînțeles de alții Si: necunoscut, neștiut, secret. 4 a (Îvr) Miraculos. 5-6 a, av (Înv) (Care este) confidențial. 7-8 a, av (Înv) (Care este) ascuns (5). 9 av (Înv) Pe furiș. 10 a (Fig) Profund. 11 a (Pop) Intim. 12 a (D. locuri) Ferit1 (4). 13-14 smf, a (Persoană) care știe să tacă Si: discret, tăcut2. 15 smf (înv) Părtaș la o taină (6). 16 smf (Înv) Confident (1). 17 sm (Înv) Secretar particular al domnitorului Si: (înv) sfetnic. 18 a (Fig) Abia perceptibil Si: discret, slab, stins. 19 sm (Bot; reg) Tătăneasă (1) (Symphytum officinale). 20 a (D. oameni) Care este retras Si: izolat, singuratic. 21 a (D. oameni) Care este discret Si: închis.

TAINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajnŭ, -nikŭ.

TAINIC, -Ă, tainici, -e, adj. 1. Plin de mister, de taină; misterios. Priceperea sa nici nu-i îngăduia să pătrundă tainicul înțeles, plin de amenințare, din vorbirea lui Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 305. Viața-i plină de tainice puteri, Învinge orice stavilă și orișice dureri. EFTIMIU, C. 28. Un magnet tainic mă trăgea fără voie spre teatru, cînd știam că era să cînte Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 17. (Adverbial) Pan Zubovski rîdea tainic, și făcea din ochi cătră Bîrnoavă. SADOVEANU, O. VII 88. ◊ (Poetic) Parcă-i îndemna la un sfat încet lumina tainică ce se revărsase în nemărginire. SADOVEANU, O. VII 27. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. (Adverbial) Numai într-un geam pîlpîia tainic o luminiță galbenă. REBREANU, R. II 205. Tainic trece vîntul Prin păduri de fag. CERNA, P. 115. Se revarsă pîrăiele cu răpejune, șoptind tainic în mersul lor neîncetat. CREANGĂ, A. 125. 2. Neștiut de alții, secret. Gheorghiță era numele care plăcuse Vitoriei, căci era numele cel adevărat și tainic al lui Nichifor Lipan. SADOVEANU, B. 13. Plecase de astă-iarnă, cu o scrisoare tainică de la socru-său Dănilă, către Tudor Vladimirescu. GALACTION, O. I 155. Se întorcea de la o sfătuire tainică și era cu sufletul greu. C. PETRESCU, C. V. 268. El știa la miezul nopții gîndul tainic să-mi ghicească. EFTIMIU, Î. 129. ◊ (Adverbial) Eu singură nu știu ce vreu Atît e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. EMINESCU, O. IV 99. ♦ (Adverbial) Pe ascuns, pe furiș. Tainic se-ntîlnește-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. COȘBUC, P. I 49. Și trei flori ea culegea... Ș-apoi tainic ea le da Unei roabe. ALECSANDRI, P. P. 150. ♦ Intim. Chemă într-o zi tot sfatul cel tainic al împărăției. POPESCU, B. III 60. Apusul soarelui ne făcu să gustăm una din cele mai tainice mulțămiri ale sufletului. ALECSANDRI, O. P. 293. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit, izolat. Locul era tăcut și tainic în rariștea pădurii. C. PETRESCU, R. DR. 53. De prin tainice-ascunzișuri Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite, Alarmate Și-ngrozite. TOPÎRCEANU, B. 41. Se scoboară din pod, printr-un loc tainic, trei zîne foarte frumoase. CREANGĂ, O. A. 274. ♦ (Despre ființe) Retras, izolat, singuratic. E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118. 4. (Despre persoane) Care știe să tacă; discret, închis, tăcut. Aveam legături cu două ori trei babe din sat. Am chemat la curte pe baba Maria, cea mai șireată și cea mai tainică dintre ele. SADOVEANU, O. VIII 33. ♦ (Adverbial) În mod discret, abia perceptibil. Să-ți cînt dulce, dulce tainic, Cîntul jalnic Ce-ți cîntam adeseori. EMINESCU, O. I 4.

TAINIC1 adv. Pe neobservate; pe ascuns; pe furiș. /<sl. tajniku

TAINIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care conține o taină; greu de priceput; mistic; enigmatic; misterios. 2) Care prezintă o taină pentru alții; secret; ascuns. 3) Care ține de viața particulară a cuiva; intim. 4) Care este ascuns de ochii lumii; ferit. 5) (despre oameni) Care știe să țină o taină; discret. /<sl. tajniku

táĭnic, -ă adj. (vsl. taĭnikŭ, inițiat în taĭnele bisericiĭ). Misterios: vorbă taĭnică. Secret: loc taĭnic. Discret: om táĭnic. Subst. Om de încredere, știutor de secrete: taĭniciĭ casteluluĭ. Adv. A lucra taĭnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tainic adj. m., pl. tainici; f. tainică, pl. tainice

tainic adj. m., pl. tainici; f. tainică, pl. tainice

tainic adj. m., pl. tainici; f. sg. tainică, pl. tainice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TAINIC adj. 1. v. dosnic. 2. v. necunoscut. 3. v. ascuns. 4. v. misterios. 5. v. ezoteric. 6. v. secret. 7. v. tăinuit. 8. v. enigmatic.

TAINIC adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, neștiut. (Viața ~ a bălții.) 3. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 4. misterios, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 5. ascuns, ezoteric, secret. (O doctrină ~.) 6. confidențial, secret. (Dispoziții ~.) 7. ascuns, secret, tăinuit. (O iubire ~.) 8. enigmatic, misterios, neînțeles. (Un farmec ~.)

Intrare: tainic
tainic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tainic
  • tainicul
  • tainicu‑
  • tainică
  • tainica
plural
  • tainici
  • tainicii
  • tainice
  • tainicele
genitiv-dativ singular
  • tainic
  • tainicului
  • tainice
  • tainicei
plural
  • tainici
  • tainicilor
  • tainice
  • tainicelor
vocativ singular
plural
tainec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tainic, tainicăadjectiv

  • 1. Plin de mister. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: misterios
    • format_quote Priceperea sa nici nu-i îngăduia să pătrundă tainicul înțeles, plin de amenințare, din vorbirea lui Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 305. DLRLC
    • format_quote Viața-i plină de tainice puteri, Învinge orice stavilă și orișice dureri. EFTIMIU, C. 28. DLRLC
    • format_quote Un magnet tainic mă trăgea fără voie spre teatru, cînd știam că era să cînte Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 17. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pan Zubovski rîdea tainic, și făcea din ochi cătră Bîrnoavă. SADOVEANU, O. VII 88. DLRLC
    • format_quote poetic Parcă-i îndemna la un sfat încet lumina tainică ce se revărsase în nemărginire. SADOVEANU, O. VII 27. DLRLC
    • format_quote poetic Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. DLRLC
    • format_quote poetic (și) adverbial Numai într-un geam pîlpîia tainic o luminiță galbenă. REBREANU, R. II 205. DLRLC
    • format_quote poetic (și) adverbial Tainic trece vîntul Prin păduri de fag. CERNA, P. 115. DLRLC
    • format_quote poetic (și) adverbial Se revarsă pîrăiele cu răpejune, șoptind tainic în mersul lor neîncetat. CREANGĂ, A. 125. DLRLC
  • 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gheorghiță era numele care plăcuse Vitoriei, căci era numele cel adevărat și tainic al lui Nichifor Lipan. SADOVEANU, B. 13. DLRLC
    • format_quote Plecase de astă-iarnă, cu o scrisoare tainică de la socru-său Dănilă, către Tudor Vladimirescu. GALACTION, O. I 155. DLRLC
    • format_quote Se întorcea de la o sfătuire tainică și era cu sufletul greu. C. PETRESCU, C. V. 268. DLRLC
    • format_quote El știa la miezul nopții gîndul tainic să-mi ghicească. EFTIMIU, Î. 129. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Eu singură nu știu ce vreu Atît e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. EMINESCU, O. IV 99. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Pe ascuns, pe furiș. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tainic se-ntîlnește-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. COȘBUC, P. I 49. DLRLC
      • format_quote Și trei flori ea culegea... Ș-apoi tainic ea le da Unei roabe. ALECSANDRI, P. P. 150. DLRLC
    • 2.2. Intim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: intim
      • format_quote Chemă într-o zi tot sfatul cel tainic al împărăției. POPESCU, B. III 60. DLRLC
      • format_quote Apusul soarelui ne făcu să gustăm una din cele mai tainice mulțămiri ale sufletului. ALECSANDRI, O. P. 293. DLRLC
  • 3. Despre locuri: ascuns, ferit, izolat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locul era tăcut și tainic în rariștea pădurii. C. PETRESCU, R. DR. 53. DLRLC
    • format_quote De prin tainice-ascunzișuri Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite, Alarmate Și-ngrozite. TOPÎRCEANU, B. 41. DLRLC
    • format_quote Se scoboară din pod, printr-un loc tainic, trei zîne foarte frumoase. CREANGĂ, O. A. 274. DLRLC
    • 3.1. Despre oameni (și alte ființe): izolat, retras, singuratic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
  • 4. Discret, tăcut, închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aveam legături cu două ori trei babe din sat. Am chemat la curte pe baba Maria, cea mai șireată și cea mai tainică dintre ele. SADOVEANU, O. VIII 33. DLRLC
    • 4.1. (și) adverbial În mod discret, abia perceptibil. DLRLC
      • format_quote Să-ți cînt dulce, dulce tainic, Cîntul jalnic Ce-ți cîntam adeseori. EMINESCU, O. I 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.