TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătaj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

tartaj sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 204/7 / V: (reg) ~aș, tăr~, trat~, trataz, tetraj sm, trăt~, trătaș, tetrad smn, târtaz, (îrg) tetradiu sn, tetradă sf (înv) tetrage, trătade sfp / Pl: ~e, (îrg) ~i sm / E: ngr τετράδιον, vsl татрать, тотрадь, тзтрадь] 1 (Înv) Cărticică (1). 2 (Înv) Caiet (1). 3 (Înv) Condică (1). 4 (Mol; înv; lpl) Abecedar scris de mână. 5 (Îrg) Fiecare dintre cele două coperte de carton ale unei cărți Si: scoarță. 6 (Înv) Legătură.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătaj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.

TARTAJ, tartaje, s. n. (Mold.) 1. Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. Din marginea raftului trase evangheliile, legate în piele, și de subt tartajul de la sfîrșit scoase două cărți poștale. SADOVEANU, P. M. 38. 2. (Învechit, în forma trătaj) Cărticică, broșură; (în special) carte scrisă de mînă, servind ca abecedar. Un preot... scoate din sîn un trătaj latinesc și prinde a citi. VLAHUȚĂ, la CADE. (În forma de pl. trătaji) Din... buchile scrise de bădița Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov. CREANGĂ, A. 4. – Pl. și: (m.) tartaji (SADOVEANU, O. VIII 214). – Variantă: trătaj, trătaje, s. n., și trătaji, s. m.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mînă, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.

TARTAJ ~e n. pop. Copertă de carte; scoarță. /<ngr. tetrádion, sl. tatratu, tatradu

tartáj n., pl. e (din maĭ vechiŭ trataj, trătaj, tetrad, caĭet broșură, cărticică, d. ngr. -etrádi, rus. tetrádĭ, vsl. tatratŭ, totradŭ, care e vgr. tetrádion, lat. quaternum, de unde it. quaderno și fr. cahier, caĭet. Din tetrad s’a făcut un pl. masc. -azĭ, apoĭ un sing. -az cu pl. tot masc. -ajĭ, și de aci trataj și tartaj. V. tetrad). Mold. nord. Scoarță de carte. – Pl. m. trătajĭ (Cr.), „caĭete, cărticele”, e neobișnuit în limba de acum. V. doască.

tartaș sn vz tartaj

tărtaj sn vz tartaj

târtaz sn vz tartaj

tetrad sn vz tartaj

tetradă² sf vz tartaj

tetradiu sn vz tartaj

tetrage sfp vz tartaj

tetraj sn vz tartaj

trataj sm vz tartaj

trătade sfp vz tartaj

trătaj sn vz tartaj

trătaș sn vz tartaj

trătaz sm vz tartaj

TRATAJ s. m. v. tărtaz.

TRĂTAJ s.n. v. tărtaz.

tratáj, V. tartaj.

trătáj, V. tartaj.

tartaj/trătaj (copertă, carte) (înv., reg.) s. n., pl. tartaje/trătaje

tartaj s. n., pl. tartaje

tartaj, pl. tartaje

!trătaj (copertă; carte) (înv., reg.) s. n., pl. trătaje

trătaj v. tartaj

trătaj v. tartaj

TARTAJ s. v. broșură, caiet, catastif, cărticică, condică, copertă, învelitoare, registru, scoarță.

tartaj s. v. BROȘURĂ. CAIET. CATASTIF. CĂRTICICĂ. CONDICĂ. COPERTĂ. ÎNVELITOARE. REGISTRU. SCOARȚĂ.

tartaj (-je), s. n. – Caiet, foaie de tipăritură. – Var. înv. trătăzi, trătaji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supraviețuiește în Mold. cu sensul special de „copertă, scoarță”. După Bick-Graur, 26, din sl. totrasŭ.