17 definiții pentru tară (dara)
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARĂ1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tara s. f.] – Din ngr. tára.
tară1 sf [At: DDRF / V: ~ra / Pl: ~re / E: ngr τάρα] 1 Dara1 (1). 2 (Csc) Greutăți nemarcate, de forma unor alice din metal sau din sticlă, utilizate în anumite cântăriri de laborator, de obicei pentru a compensa greutatea unui picnometru, a unui vas etc. 3 (Mii) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice ale pulberii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARĂ1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tara s. f.] – Din ngr. tára.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TARĂ2 s. f. 1. Greutate a ambalajului, a vasului (sau a altui mijloc de transport) în care se află o marfă; dara. 2. (Cu sens colectiv) Greutăți nemarcate, formate din diferite bucăți de metal, întrebuințate la cîntărit. – Variantă: tara s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tara s.f. / < ngr. tara].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TARĂ1 ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*táră f., pl. e (it. tara. V. dara). 1. Dara, 2. (după fr.) Defect fizic orĭ moral moștenit: acest copil are tara hoțiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARA s. f. v. tară1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARA s. f. v. tară1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
tara2 sf vz tară1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARA s. f. v. tară2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARA s.f. v. tară1.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tară s. f., g.-d. art. tarei; pl. tare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tară s. f., g.-d. art. tarei; pl. tare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tară (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tarei; pl. tare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TARĂ s. dara. (~ unei mărfi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARĂ s. dara. (~ unei mărfi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tară, taresubstantiv feminin
- 1. Greutate a ambalajului, a vasului (sau a altui mijloc de transport) în care se află o marfă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dara
- 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- tára DEX '09 DEX '98 DN