7 definiții pentru teahnă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

teahnă sf [At: PSALT. 293 / Pl: ~ne / E: ns cf meteahnă] 1 (Îrg) Vină. 2 (Îrg) Greșeală (2). 3 (Reg) Defect (1). 4 (Reg) Deprindere rea Si: nărav.

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEAHNĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, cusur, dar, defect, deficiență, eroare, greșeală, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, nărav, neajuns, patimă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, vină, vinovăție.

teahnă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PATIMĂ. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: teahnă
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teahnă
  • teahna
plural
  • tehne
  • tehnele
genitiv-dativ singular
  • tehne
  • tehnei
plural
  • tehne
  • tehnelor
vocativ singular
plural