TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis.

telpiz, ~ă [At: NECULCE, L. 56 / V: (îrg) tăl~ / Pl: ~i, ~e / E: tc telbis] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) viclean. 3 a (Reg) Răutăcios. 4-5 sm, a (Buc) (Om) prost.

TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Turcism înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis.

TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Turcism învechit și arhaizant) Viclean, șiret, prefăcut. Bună începătură pentru a se descotorosi de vechii neguțători ai Levantului, cîrcotași, telpizi și răi platnici. C. PETRESCU, A. R. 190.

TELPIZ adj. (Mold.) Viclean, prefăcut, șiret. Samănă să fie niște iălpizi, de vreme ce au aprins rogojina în cap. AXINTE URICARIUL. Dumitrașco-Vodă, fiind grec tălpiz și fricos, . . . pune pricini asupra boierilor. NECULCE. Iar țăranul tălpiz . . . îndată au aflat un vicleșug nou, B 1774, 16^r. Ele foarte s-au defăimat prin lucrare telpizului Bertoldu. B 1774, 29^v; cf; B 1774, 5^r, 23^v. ◊ (Substantival) Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor. B 1774, 32^v. Forme gramaticale.: nom. pl. tălpiji (B 1774, 32^v). Variante: tălpiz (AXINTE URICARIUL; NECULCE; B 1774, 5^r, 16^r, 23^v, 32^v). Etimologie: tc. telbis. Vezi și tălpijic, tălpizie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu,balamut,celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic.

telpíz, -ă adj. (turc. telbiz, ar. -is, viclenie). L. V. Viclean, șiret, marghĭol. – Și tălpiz.

tălpiz, ~ă a vz telpiz

TĂLPIZ adj. v. telpiz.

tălpíz, V. telpiz.

telpiz (înv., reg.) adj. m., pl. telpizi; f. telpiză, pl. telpize

telpiz (înv.) adj. m., pl. telpizi; f. telpiză, pl. telpize

telpiz adj. m., pl. telpizi; f. sg. telpiză, pl. telpize

TELPIZ adj., s. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

TELPIZ adj. v. duplicitar, fals, fariseic, șmecher.

telpiz adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. ȘMECHER.

telpiz adj., s. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

telpiz (-ză), adj. – Viclean, prefăcut, șiret. Tc. (arab.) telbiz (Șeineanu, III, 119), cf. alb. telbis, sb. telbiz. – Der. telpizie, s. f. (viclenie, fățărnicie); telpizlîc, s. n. (viclenie), din tc. telbizlik. Sec. XVII, înv.