21 de definiții pentru teme

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

teme2 [At: PSALT. HUR. 8477 / V: (din necesități de versificație) ~a / Pzi: tem, (înv) 5 nu temereți / E: ml timēre] 1 vr A avea sentimentul fricii Si: a se înspăimânta, a se speria, (reg) a se teși (9). 2 vr A fi îngrijorat. 3 vr (Fam; îe) Mă tem că... Mi se pare că... 4 vr (Pop; îe) Nu te ~ Se spune pentru a întări o afirmație. 5 vt (Pop) A fi gelos. 6 vr (Pfm; îe) Cine se ~ de șarpe se ~ și de șopârlă Cel pățit e fricos, prevăzător.

teme1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: srb teme] (Ban; Olt) Creștetul capului1 (1).

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. V. speria, înspăimînta. Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108. ◊ (Motivul fricii se indică prin determinări introduse prin prep. «de») Nu mă tem eu de blestem. BENIUC, V. 18. Nu mă tem de moarte, dimpotrivă. TOPÎRCEANU, B. 93. Se temea de asprimea tată-său. CREANGĂ, P. 89. (În proverbe și zicători) Apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care dă semne de frică în fața celei mai mici primejdii. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopîrlă (= omul pățit e fricos). (Expr.) A se teme și de o umbră (sau de umbra lui) v. umbră. ◊ (Motivul fricii se indică printr-o completivă introdusă prin conj. «să» sau «că» ori printr-un verb la infinitiv) Singur am rămas de cînd te-ai dus Și mă tem să stau așa. D. BOTEZ, P. O. 44. Mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262. ◊ Tranz. (Rar) Tu, ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pentru» sau de propoziții completive introduse prin conj. «că» sau «să», indicînd motivul îngrijorării) A fi îngrijorat, a-și face griji. De ce se teme pentru ziua de mîine? C. PETRESCU, C. V. 273. Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. ◊ Expr. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., mi-e teamă că... Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămînea cu vorbele și alții cu pămînturile. REBREANU, R. I 194. De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș. ALECSANDRI, T. I 31. ◊ Tranz. (Complementul indică obiectul care deșteaptă îngrijorare) Femeia, încolțită de spaimă, a început să-i teamă viața. POPA, V. 313. Frică mi-i și de-mneavoastră și-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90. «Vai, brîul meu! – gemea copila. «Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!». COȘBUC, P. I 125. (Fig.) De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. (Expr.) A-și teme cojocul v. cojoc. 3. Tranz. A bănui, a suspecta, a fi gelos (pe cineva). Se măritase de multe ori și cum o luau bărbații, o și temeau. CAMILAR, N. II 33. A dus casă grea cu Catinca. Era rea de gură și-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89. El se făcu dîrz, începînd a-și teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385. Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. ALECSANDRI, P. P. 324.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopîrlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre (= timere).

A TÉME tem tranz. pop. (soțul, soția) A bănui de infidelitate. /<lat. timere

A SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ◊ ~ și de umbra sa, (~ și de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e mușcat de șarpe, se teme și de șopârlă cel pățit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de neliniște; a fi cuprins de griji; a se neliniști; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ◊ Mă tem că... mi se pare că...; cred că.... /<lat. timere

teme v. 1. a se simți apăsat de idea unui rău posibil și probabil, a-i fi frică de ceva amenințător: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a fi gelos: începu a-și teme nevasta ISP. [Lat. TIMERE].

tem (mă), -út, a téme v. refl. (lat. timére, it. temére, pv. cat. pg. temer). Mĭ-e frică, mĭ-e teamă, îs îngrijorat să nu mi se întîmple ceva răŭ: mă tem să nu cad în apă. V. tr. Îs gelos, mă tem să nu mă trădeze: îșĭ temea nevasta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tem, 3 sg. se teme, imperf. 1 sg. mă temeam; conj. prez. 1 sg. să mă tem, 3 să se tea; imper. 2 sg. afirm. teme-te; ger. temându-mă; part. temut

!teme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se teme, imperf. 3 sg. se temea, perf. s. 1 sg. mă temui; conj. prez. 3 să se teamă; ger. temându-se; part. temut

téme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tem, imperf. 3 sg. temeá; perf. s. 1 sg. temúi; conj. prez. 3 sg. și pl. teámă; part. temút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora.

TÉME s. v. creștet, sinciput, vertex.

teme s. v. CREȘTET. SINCIPUT. VERTEX.

TEME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se tîrși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. a se îngrijora, a se neliniști, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

téme (-m, -mút), vb.1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s. f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s. n. (înv., teamă); temoare, s. f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s. n. (teamă, gelozie).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui.

TIMEO HOMINEM UNIUS LIBRI (lat.) mă tem de omul unei singure cărți – Cugetare a lui Toma d’Aquino, având inițial sensul că cel care cunoaște o singură carte, dar temeinic, este un adversar de temut. Astăzi se aplică celor limitați și fanatici.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se teme și de umbra lui expr. a fi exagerat de fricos, a fi laș.

a-și teme cojocul / pielea expr. a-i fi (cuiva) teamă să nu pățească ceva; a fi fricos.

Intrare: teme
verb (VT601)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teme
  • temere
  • temut
  • temutu‑
  • temând
  • temându‑
singular plural
  • teme
  • temeți
  • temeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tem
(să)
  • tem
  • temeam
  • temui
  • temusem
a II-a (tu)
  • temi
(să)
  • temi
  • temeai
  • temuși
  • temuseși
a III-a (el, ea)
  • teme
(să)
  • tea
  • temea
  • temu
  • temuse
plural I (noi)
  • temem
(să)
  • temem
  • temeam
  • temurăm
  • temuserăm
  • temusem
a II-a (voi)
  • temeți
(să)
  • temeți
  • temeați
  • temurăți
  • temuserăți
  • temuseți
a III-a (ei, ele)
  • tem
(să)
  • tea
  • temeau
  • temu
  • temuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teme, temverb

  • 1. reflexiv A simți teamă, a fi cuprins de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108. DLRLC
    • format_quote Nu mă tem eu de blestem. BENIUC, V. 18. DLRLC
    • format_quote Nu mă tem de moarte, dimpotrivă. TOPÎRCEANU, B. 93. DLRLC
    • format_quote Se temea de asprimea tată-său. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
    • format_quote Singur am rămas de cînd te-ai dus Și mă tem să stau așa. D. BOTEZ, P. O. 44. DLRLC
    • format_quote Mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Tu, ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108. DLRLC
    • 1.1. A fi îngrijorat, a-și face griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De ce se teme pentru ziua de mîine? C. PETRESCU, C. V. 273. DLRLC
      • format_quote Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. DLRLC
      • format_quote Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Femeia, încolțită de spaimă, a început să-i teamă viața. POPA, V. 313. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Frică mi-i și de-mneavoastră și-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90. DLRLC
      • format_quote tranzitiv «Vai, brîul meu!» – gemea copila. «Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!». COȘBUC, P. I 125. DLRLC
      • format_quote tranzitiv figurat De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. DLRLC
    • chat_bubble Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care dă semne de frică în fața celei mai mici primejdii. DLRLC
    • chat_bubble Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se teme și de o umbră (sau de umbra lui). DLRLC
    • chat_bubble Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămînea cu vorbele și alții cu pămînturile. REBREANU, R. I 194. DLRLC
      • format_quote De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș. ALECSANDRI, T. I 31. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se măritase de multe ori și cum o luau bărbații, o și temeau. CAMILAR, N. II 33. DLRLC
    • format_quote A dus casă grea cu Catinca. Era rea de gură și-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89. DLRLC
    • format_quote El se făcu dîrz, începînd a-și teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385. DLRLC
    • format_quote Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. ALECSANDRI, P. P. 324. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.