17 definiții pentru temniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĭmĭnica.

temniță sf [At: PSALT. HUR. 120713 / V: (îrg) ~mi~, tevn~, timi~, tim~ / Pl: ~țe, (îrg) ~ți / E: slv темница] 1 (Îrg) Închisoare. 2 (îrg) Pedeapsă cu închisoarea. 3 (Jur; iuz) ~ grea Pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever Si: recluziune. 4 (Mol; îf tevniță) Pivniță.

TEMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TEMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. ◊ (Metaforic) O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. ◊ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă care se aplică pentru crime și care se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta. – Pl. și: temniți (EMINESCU, O. I 151, ALECSANDRI, T. 261).

TEMNIȚĂ ~e f. înv. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; închisoare; dubă; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. temniței] /<sl. timinica

temniță f. închisoare adâncă și întunecoasă. [Slav. TĬMĬNIȚA, pușcărie (din TĬMA, întuneric)].

témniță f., pl. e (vsl. tĭmĭnica și temĭnica, bg. tŭmnica. V. temnic și chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră. Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și tevn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temniță s. f., g.-d. art. temniței; pl. temnițe

temniță s. f., g.-d. art. temniței; pl. temnițe

temniță s. f., g.-d. art. temniței; pl. temnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMNIȚĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

Intrare: temniță
temniță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temnițe
  • temnițele
genitiv-dativ singular
  • temnițe
  • temniței
plural
  • temnițe
  • temnițelor
vocativ singular
plural
temniță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temniți
  • temnițile
genitiv-dativ singular
  • temniți
  • temniții
plural
  • temniți
  • temniților
vocativ singular
plural
timniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tevniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
temiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temniță, temnițesubstantiv feminin

  • 1. Ocnă, pușcărie, recluziune, închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. DLRLC
    • format_quote În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. DLRLC
    • format_quote Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. DLRLC
    • format_quote metaforic O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.