17 definiții pentru temporar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPORAR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

TEMPORAR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

temporar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 202 / V: (înv) tim~, timpurariu / Pl: ~i, ~e / E: fr temporaire, lat temporarius] 1 Care există pentru scurt timp Si: provizoriu, trecător (22), vremelnic, (îvr) temporal (1). 2 Care exercită o activitate un timp limitat.

TEMPORAR, -Ă, temporari, -e, adj. De scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu; p. ext. pe timp limitat. Regimul de privilegii... redeveni o stare legală în Principate, o dată cu orînduirea domnilor temporari numiți de Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 202. ◊ (Adverbial) Națiunile încetează de a fi națiuni, atunci cînd pierd, fie și temporar, independența lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/2.

TEMPORAR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].

TEMPORAR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)

TEMPORAR ~ă (~i, ~e) și adverbial Care durează puțin; cu un termen de existență limitat; de scurtă durată; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius

temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporară.

*temporár, -ă adj. (lat. temporarius). Care e numaĭ pe un timp, provizoriŭ, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S’a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temporar (vremelnic) adj. m., pl. temporari; f. tempora, pl. temporare

temporar (vremelnic) adj. m., pl. temporari; f. temporară, pl. temporare

temporar (vremelnic) adj. m., pl. temporari; f. sg. temporară, pl. temporare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMPORAR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație temporară.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație temporară.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicește. (Ocupa temporar demnitatea de...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură temporară.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Un fenomen temporar.)

TEMPORAR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație ~.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicește. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, provizoriu. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Un fenomen ~.)

Temporar ≠ etern, permanent, veșnic

Intrare: temporar
temporar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporar
  • temporarul
  • temporaru‑
  • tempora
  • temporara
plural
  • temporari
  • temporarii
  • temporare
  • temporarele
genitiv-dativ singular
  • temporar
  • temporarului
  • temporare
  • temporarei
plural
  • temporari
  • temporarilor
  • temporare
  • temporarelor
vocativ singular
plural
timporar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timpurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temporar, temporaadjectiv

  • 1. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote (și) adverbial Națiunile încetează de a fi națiuni, atunci cînd pierd, fie și temporar, independența lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/2. DLRLC
    • 1.1. Care exercită o activitate un timp limitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Regimul de privilegii... redeveni o stare legală în Principate, o dată cu orînduirea domnilor temporari numiți de Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.