32 de definiții pentru terfeloagă

Explicative DEX

TERFELOAGĂ s. f. v. terfelog.

TERFELOAGĂ s. f. v. terfelog.

TERFELOAGĂ s. f. v. terfelog.

terfeloagă sf vz terfelog

TERFELOG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloagă s. f.] – Terfeli + suf. -og.

TERFELOG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloagă s. f.] – Terfeli + suf. -og.

tărfăloagă sf vz terfelog

tărfălog sn vz terfelog

târfăloagă sf vz terfelog

târfălog sn vz terfelog

târfloagă sf vz terfelog

târloagă2 sf vz terfelog

terfăloagă sf vz terfelog

terfelog [At: (a. 1714) IORGA, S. D. VI, 151 / V: (reg) tărfăl~, târfăl~, trifăl~, țer~ sn, tărfăloagă, târfăloagă, târfloagă, târloagă, ~făloagă, ~oagă sf / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: terfeli + -og cf slv трефелои, трефолои „minei de sărbători”] 1 sn (Înv) Document (2) (vechi și rupt). 2 sn (Înv) Registru. 3 sn (Reg; lpl) Carte (16) (veche și ruptă). 4 sm (Reg; șîf terfeloagă, târfăloagă) Obiect (de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) stricat, vechi, rupt Si: ruptură, vechitură. 5 sm (Reg; fîg) Om de nimic. 6 sm (Reg; fig) Om bătrân. 7 sf (Reg; fig; îf târfăloagă, terfeloagă) Femeie de moravuri ușoare Si: târfă1 (2).

trifălog sn vz terfelog

țerfelog sn vz terfelog

TĂRFĂLOG s. n. v. terfelog.

TERFELOG, terfeloage, s. n. 1. Registru, catastif, condică. Scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9. 2. (Mai ales la pl.) Termen de dispreț pentru cărți, acte, documente vechi, rupte; hîrțoage. Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărțile mele oleacă. – Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete. C. PETRESCU, R. DR. 29. Voi căta pintre terfeloagele mele copia corespondenții ce au ținut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele Unite. ALECSANDRI, S. 250. – Variante: tîrfălog (CAMILAR, N. II 269), tărfălog (NEGRUZZI, S. I 185) s. n., terfeloagă (PAS, Z. I 20, ALECSANDRI, T. 100) s. f.

TÎRFĂLOG, -OAGĂ[1] s. n. v. terfelog.

  1. Forma târfăloagă nu este susținută nici de indicarea genului, nici prin menționarea la intrarea principală. — gall

terfelog n. 1. registru provizoriu; 2. pl. acte, cărți vechi. [Tras din terfelì].

taftalóg, traftalóg și terfelóg n., pl. oage (ngr. taftalógos, care înșiră aceleașĭ lucrurĭ, infl. de terfelesc orĭ și de tefter. V. taŭtologie). Iron. Carte saŭ condică voluminoasă și unsuroasă, chitan, hîrțoagă. – Și tîrfălóg și terfeloagă.

terfelóg, V. taftalog.

tîrfălóg, V. taftalog.

Ortografice DOOM

!terfeloagă (carte veche etc.) s. f., g.-d. art. terfeloagei; pl. terfeloage

terfelog s. n., pl. terfeloage

terfelog s. n., pl. terfeloage

Argou

terfeloagă, terfeloage s. f. prostituată

Sinonime

TERFELOAGĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

terfeloagă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TĂRFĂLOG s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

TERFELOG s. hârțoagă.

TERFELOG s. v. catastif, condică, registru.

tărfălog s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

terfelog s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

TERFELOG s. hîrțoagă.

Intrare: terfeloagă
terfeloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfeloagă
  • terfeloaga
plural
  • terfeloage
  • terfeloagele
genitiv-dativ singular
  • terfeloage
  • terfeloagei
plural
  • terfeloage
  • terfeloagelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfelog
  • terfelogul
  • terfelogu‑
plural
  • terfeloage
  • terfeloagele
genitiv-dativ singular
  • terfelog
  • terfelogului
plural
  • terfeloage
  • terfeloagelor
vocativ singular —
plural —
târfălog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfălog
  • târfălogul
plural
  • târfăloage
  • târfăloagele
genitiv-dativ singular
  • târfălog
  • târfălogului
plural
  • târfăloage
  • târfăloagelor
vocativ singular —
plural —
trifălog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifălog
  • trifălogul
plural
  • trifăloage
  • trifăloagele
genitiv-dativ singular
  • trifălog
  • trifălogului
plural
  • trifăloage
  • trifăloagelor
vocativ singular —
plural —
terfăloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfăloagă
  • terfăloaga
plural
  • terfăloage
  • terfăloagele
genitiv-dativ singular
  • terfăloage
  • terfăloagei
plural
  • terfăloage
  • terfăloagelor
vocativ singular —
plural —
târfloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfloagă
  • târfloaga
plural
  • târfloage
  • târfloagele
genitiv-dativ singular
  • târfloage
  • târfloagei
plural
  • târfloage
  • târfloagelor
vocativ singular —
plural —
târfăloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfăloagă
  • târfăloaga
plural
  • târfăloage
  • târfăloagele
genitiv-dativ singular
  • târfăloage
  • târfăloagei
plural
  • târfăloage
  • târfăloagelor
vocativ singular —
plural —
tărfăloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărfăloagă
  • tărfăloaga
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagele
genitiv-dativ singular
  • tărfăloage
  • tărfăloagei
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagelor
vocativ singular —
plural —
țerfelog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerfelog
  • țerfelogul
plural
  • țerfeloage
  • țerfeloagele
genitiv-dativ singular
  • țerfelog
  • țerfelogului
plural
  • țerfeloage
  • țerfeloagelor
vocativ singular —
plural —
tărfălog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărfălog
  • tărfălogul
  • tărfălogu‑
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagele
genitiv-dativ singular
  • tărfălog
  • tărfălogului
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagelor
vocativ singular —
plural —
târloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târloagă
  • târloaga
plural
  • târloage
  • târloagele
genitiv-dativ singular
  • târloage
  • târloagei
plural
  • târloage
  • târloagelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terfeloagă, terfeloagesubstantiv feminin

  • 1. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9. DLRLC
  • 2. mai ales la plural depreciativ Hârțoagă. DLRLC
    sinonime: hârțoagă
    • format_quote Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărțile mele oleacă. – Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete. C. PETRESCU, R. DR. 29. DLRLC
    • format_quote Voi căta pintre terfeloagele mele copia corespondenții ce au ținut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele Unite. ALECSANDRI, S. 250. DLRLC
etimologie:
  • Terfeli + -og. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.