TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

terminal, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr terminal, lat terminalis] 1 a Care se află la extremitate, la capăt. 2 a Care marchează sfârșitul, încheierea Si: final. 3 sn Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 4 sn Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul. 5 sn Element de conectare a componentelor electronice.

TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

TERMINAL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vîrf. // s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].

TERMINAL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis)

terminal s. n. ♦ 1. (transp.) Ansamblul instalațiilor pentru încărcarea/descărcarea petrolierelor, la capătul unui pipe-line ◊ „Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, a inaugurat [...] noile terminale de la Sf. Fergus, de pe țărmul scoțian al Mării Nordului, destinate recepționării gazelor naturale exploatate la Frigg.” Sc. 10 V 78 p. 6. ♦ 2. (transp.) Ansamblul echipamentelor pentru încărcarea/ descărcarea containerelor în/din mijloacele de transport ◊ „Recent, a luat ființă în stația Ploiești Nord un terminal – cum se spune – de transcontainere de care vor beneficia și localitățile Brazi, Valea Călugărească, Scăieni.” Sc. 24 III 74 p. 5. ♦ 3. (transp.) Aerogară urbană care servește drept punct de sosire sau de plecare a pasagerilor ◊ „Terminalul companiei Alitalia la Roma este la Stazione Termini.” ♦ 4. (inform.) Periferic al unui calculator, organ de intrare sau ieșire a datelor ◊ „Terminalul cărbunelui. Rapoartele statistice primite de Ministerul Industriei Cărbunelui al R.S.S. Ucrainiene s-au împuținat considerabil. Ele au fost înlocuite prin canalele de televiziune ale instalațiilor videoterminale [...] Cu ajutorul «terminalului», cum au denumit specialiștii acest sistem, se poate lua legătura imediat cu centrul de calcul principal al ministerului, obținând pe ecran răspunsurile ce interesează.” Sc. 23 II 74 p. 6. ◊ „[...] se poate elabora un sistem de trasat curbe plane folosit în proiectări automate, precum și în realizarea unor terminale.” R.l. 15 XII 78 p. 5; v. și Euronet, minicalculator (din engl., fr. terminal; BD 1966, PR – sensul 1 – 1950, sensul 2 – 1970, sensul 3 – 1960, sensul 4 – 1960; LTR, DTR; DEX – alt sens, DN3, DEX-S)

TERMINAL² ~i m.^[1] 1) Parte extremă a unui organ sau a unei instalații. 2) (la calculatorul electronic) Instalație care servește pentru introducerea datelor și citirea rezultatelor. /<fr. terminal, lat. terminalis

terminal² s. n., pl. terminale

*terminal² s. n., pl. terminale

TERMINAL adj., s. 1. adj. v. extrem. 2. s. display, imprimator, video.