TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

ticsit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 163 / V: (înv) tec~, tecsuit, ~suit / S și: (nrc) tixit / Pl: ~iți, ~e / E: ticsi] 1 (D. ființe, obiecte etc.) Îngrămădit peste măsură (într-un spațiu) Si: îndesat, înghesuit. 2 (D. un spațiu, o încăpere, un teren etc.) Acoperit în întregime (de ceva sau de cineva) Si: înțesat. 3 (D. spații, recipiente) Umplut până la refuz.

TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. Plin peste măsură. Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233. ♦ Acoperit în întregime. Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.

ticsit a. bine îndesat: cu chimirele ticsite POP.

ticsít, -ă adj. Plin de tot, îndesat: un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulțĭ în cît nu maĭ încap: stăteaŭ ticsițĭ ca sardelele’n cutie.

tecsit, ~ă a vz ticsit

tecsuit, ~ă a vz ticsit

ticsuit, ~ă a vz ticsit

TICSIT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. înțesat. 4. v. aglomerat.

TICSIT adj. 1. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, înțesat, plin. (~ de bani.) 3. împînzit, înțesat, plin, (fig.) împănat. (Loc ~.) 4. aglomerat, suprapopulat. (Un teritoriu ~ de populație.)