13 definiții pentru ticăloșie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.

TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.

ticăloșie sf [At: (a. 1703) GCR I, 348/10 / Pl: ~ii / E: ticălos + -ie] 1 (Îrg) Stare de mizerie Si: lipsă, nenorocire, sărăcie,Țîrg) ticală (2). 2 Lipsă de scrupule Si: (rar) ticăloșenie (1), (înv) ticăiție (1). 3 Faptă josnică Si: josnicie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (rar) ticăloșenie (2), (pop) parșivenie, (reg) năsărâmbie, parșivărie, (înv) ticăiție (2), (fig) tină (3).

TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală (v. josnicie); faptă josnică, mișelie. But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. 2. (Astăzi rar) Stare de sărăcie, de mizerie; (la pl.) suferințe fizice, infirmități, boli. Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277.

TICĂLOȘIE ~i f. 1) Stare de ticălos; decădere morală. 2) Faptă de ticălos; josnicie; mârșăvie; abjecție. [G.-D. ticăloșiei] /ticălos + suf. ~ie

ticăloșie f. 1. mizerie: îl rugă s’aibă milă de ticăloșia lui ISP.; 2. stare ticăloasă, păcătoșie: ticăloșia oamenilor NEGR.

ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile (desp. -și-i-)

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

TICĂLOȘIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păginie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

ticăloșie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

Intrare: ticăloșie
ticăloșie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăloșie
  • ticăloșia
plural
  • ticăloșii
  • ticăloșiile
genitiv-dativ singular
  • ticăloșii
  • ticăloșiei
plural
  • ticăloșii
  • ticăloșiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticăloșie, ticăloșiisubstantiv feminin

  • 1. Stare de decădere morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Faptă comisă de un om ticălos, faptă josnică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. DLRLC
      • format_quote Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. DLRLC
  • 2. învechit Lipsă, mizerie, nefericire, nenorocire, nevoie, sărăcie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. DLRLC
    • format_quote Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. DLRLC
    • format_quote Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277. DLRLC
    • 2.1. (la) plural Suferințe fizice, infirmități, boli. DLRLC
      • format_quote Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
etimologie:
  • Ticălos + sufix -ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.