12 definiții pentru tihnit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.

tihnit, ~ă [At: (a. 1691) GCR î, 292/6 / V: (îvp) ticn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tihni] 1-2 a, av (Care este) liniștit Si: calm, pașnic. 3 a Mulțumit. 4 a Plăcut. 5 a (Înv; îlav) Pe ~e În liniște. 6 a (Înv; îal) Pe îndelete.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Și în forma ticnit) Liniștit, netulburat; lin, pașnic. Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm, potolit. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. – Variante: tignit, -ă (MARIAN, NU. 683, POPESCU, B. III 119), ticnit, -ă adj.

TIHNIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care este liniștit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoală. Viață ~tă viață lipsită de griji. /v. a tihni

tihnit a. lin, neturburat: o vieață tihnită.

tihnít, -ă adj. Liniștit și mulțămit: vĭață tihnită. – Și ticnit (Mold.) și tignit (Trans.).

TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIHNIT adj. 1. v. liniștit. 2. v. comod. 3. v. cumpătat. 4. v. calm. 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)

TIHNIT adj. 1. calm, lin, liniștit, netulburat, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 2. comod, liniștit, ușor. (Duce un trai ~.) 3. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit. (A avut o tinerețe ~.) 4. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)

Intrare: tihnit
tihnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnit
  • tihnitul
  • tihnitu‑
  • tihni
  • tihnita
plural
  • tihniți
  • tihniții
  • tihnite
  • tihnitele
genitiv-dativ singular
  • tihnit
  • tihnitului
  • tihnite
  • tihnitei
plural
  • tihniți
  • tihniților
  • tihnite
  • tihnitelor
vocativ singular
plural
ticnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnit
  • ticnitul
  • ticnitu‑
  • ticni
  • ticnita
plural
  • ticniți
  • ticniții
  • ticnite
  • ticnitele
genitiv-dativ singular
  • ticnit
  • ticnitului
  • ticnite
  • ticnitei
plural
  • ticniți
  • ticniților
  • ticnite
  • ticnitelor
vocativ singular
plural
tignit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tignit
  • tignitul
  • tigni
  • tignita
plural
  • tigniți
  • tigniții
  • tignite
  • tignitele
genitiv-dativ singular
  • tignit
  • tignitului
  • tignite
  • tignitei
plural
  • tigniți
  • tigniților
  • tignite
  • tignitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tihnit, tihniadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre viața cuiva) Lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. DLRLC
    • format_quote Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. DLRLC
    • format_quote Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
    • format_quote Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
    • format_quote Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. DLRLC
    • format_quote Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. DLRLC
    • 1.1. Odihnitor, pașnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Despre persoane DLRLC
      • format_quote Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. DLRLC
      • format_quote Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
etimologie:
  • vezi tihni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.