opțiuni
  • info

13 definiții pentru timbra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMBRA, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

TIMBRA, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

timbra vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 375 / Pzi: ~rez / E: fr timbrer] 1 A aplica un timbru (1-2) pe o scrisoare, pe un act oficial etc. Si: a franca. 2 (Pex) A plăti o taxă de timbru (5). 3 (Iuz; pex) A viza (prin diferite mijloace) un act. 4 (D. cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru (12) plăcut și bine marcat.

TIMBRA, timbrez, vb. I. Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. V. franca.

TIMBRA vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].

TIMBRA vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)

A TIMBRA ~ez tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer

timbrà v. a lipi un timbru pe.

*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

timbra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. timbrez, 3 timbrează, conj. prez. 1 sg. să timbrez, 3 să timbreze

timbra (a ~) vb., ind. prez. 3 timbrează

timbra vb., ind. prez. 1 sg. timbrez, 3 sg. și pl. timbrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)

TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)

Intrare: timbra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timbra
  • timbrare
  • timbrat
  • timbratu‑
  • timbrând
  • timbrându‑
 singular plural
  • timbrează
  • timbrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timbrez
 (să)
  • timbrez
  • timbram
  • timbrai
  • timbrasem
a II-a (tu)
  • timbrezi
 (să)
  • timbrezi
  • timbrai
  • timbrași
  • timbraseși
a III-a (el, ea)
  • timbrează
 (să)
  • timbreze
  • timbra
  • timbră
  • timbrase
plural I (noi)
  • timbrăm
 (să)
  • timbrăm
  • timbram
  • timbrarăm
  • timbraserăm
  • timbrasem
a II-a (voi)
  • timbrați
 (să)
  • timbrați
  • timbrați
  • timbrarăți
  • timbraserăți
  • timbraseți
a III-a (ei, ele)
  • timbrează
 (să)
  • timbreze
  • timbrau
  • timbrară
  • timbraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timbra, timbrezverb

  • 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: franca marca
  • 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.