17 definiții pentru timid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

timid, ~ă a [At: COSTINESCU / A și: (înv) tim~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr timide, lat timidus] 1 (D. persoane) Lipsit de îndrăzneală, de curaj Si: rușinos, sfios. 2 (D. persoane) Nesigur în păreri și în acțiuni. 3 (D. însușirile sau acțiunile oamenilor) Care denotă lipsă de îndrăzneală, sfială. 4 (D. însușirile sau acțiunile oamenilor) Care denotă nesiguranță. 5 (Fig) Incipient. 6 (Fig) Modest.

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni) Lipsit de curaj, de îndrăzneală, de încredere în sine; nesigur în păreri și în acțiuni (v. sfios, rușinos); (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește o astfel de fire. Eram însă prea copil, prea timid. GALACTION, O. I 97. Ei se privesc cu... un zîmbet de prietenie timidă. CAMIL PETRESCU, T. II 52. Se auzi deodată o timidă bătaie în ușă. REBREANU, R. I 242. Părea o chemare discretă, un semn delicat, timid, abia înțeles. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. ◊ (Adverbial) Bătrîna... în loc să plece, timid și simplu cum a intrat, și-a înscenat o ieșire teatrală. ANGHEL, PR. 121. ♦ Fig. Delicat, gingaș, plăpînd. Pe stratul mort, subt ploile de toamnă, E o timidă floare de april. CAZIMIR, L. U. 86. Un cîmp uriaș răscolit, spart, cu gloduri arse, presărat cu roți de tun, cu arme... printre care cresc timide albăstrele. SAHIA, N. 15. – Pl. și: (f.) timizi (EMINESCU, O. I 51).

TIMID, -Ă adj. Lipsit de îndrăzneală; lipsit de încredere în sine; sfios, rușinos. ♦ (fig.) Delicat, plăpînd. [Pl. -izi, -ide. / < fr. timide, cf. lat. timidus].

TIMID, -Ă I. adj., s. m. f. (om) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos. II. adj. (fig.) modest (2). ◊ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide, lat. timidus)

TIMID ~ dă (~ zi, ~ de) 1) (despre persoane) Care manifestă lipsă de îndrăzneală; sfios; rușinos. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de siguranță și curaj; fără siguranță și curaj. Protest ~. /<lat. timidus, fr. timide

*tímid, -ă adj. (lat. timidus, d. timére, a se teme). Sfios. Adv. Cu sfială. – Fals timíd (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

timid adj. m., pl. timizi; f. timi, pl. timide

timid adj. m., pl. timizi; f. timidă, pl. timide

timid adj. m., pl. timizi; f. sg. timidă, pl. timide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIMID adj. rușinos, sfiicios, sfios, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!)

TIMID adj. rușinos, sfiicios, sfios, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pîșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!)

Intrare: timid
timid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timid
  • timidul
  • timidu‑
  • timi
  • timida
plural
  • timizi
  • timizii
  • timide
  • timidele
genitiv-dativ singular
  • timid
  • timidului
  • timide
  • timidei
plural
  • timizi
  • timizilor
  • timide
  • timidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timid, timiadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eram însă prea copil, prea timid. GALACTION, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Ei se privesc cu... un zîmbet de prietenie timidă. CAMIL PETRESCU, T. II 52. DLRLC
    • format_quote Se auzi deodată o timidă bătaie în ușă. REBREANU, R. I 242. DLRLC
    • format_quote Părea o chemare discretă, un semn delicat, timid, abia înțeles. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Bătrîna... în loc să plece, timid și simplu cum a intrat, și-a înscenat o ieșire teatrală. ANGHEL, PR. 121. DLRLC
    • 1.1. figurat Delicat, gingaș, plăpând. DLRLC DN
      • format_quote Pe stratul mort, subt ploile de toamnă, E o timidă floare de april. CAZIMIR, L. U. 86. DLRLC
      • format_quote Un cîmp uriaș răscolit, spart, cu gloduri arse, presărat cu roți de tun, cu arme... printre care cresc timide albăstrele. SAHIA, N. 15. DLRLC
  • comentariu feminin Plural și: timizi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.