14 definiții pentru timiditate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMIDITATE, timidități, s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din fr. timidité, lat. timiditas, -atis.

TIMIDITATE, timidități, s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din fr. timidité, lat. timiditas, -atis.

timiditate sf [At: CR (1846), 561/52 / Pl: ~tăți / E: fr timidité, lat timiditas, -atis] 1 Lipsă de îndrăzneală, de curaj Si: sfială. 2 Nesiguranță în păreri și în acțiuni. 3 (Îvr) Faptă de om timid (1-2). 4 (Îvr) Vorbă de om timid (1-2).

TIMIDITATE, timidități, s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală (v. sfiiciune); (la pl.) faptă sau vorbă de om timid. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tînărului și mai ales timiditatea lui. REBREANU, R. I 19. [Asaki] are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, SP. CR. 45. Odată scaunul oferit, timiditatea bătrînei dispăru. ANGHEL, PR. 119.

TIMIDITATE s.f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. [Cf. fr. timidité].

TIMIDITATE s. f. însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială. (< fr. timidité, lat. timiditas)

TIMIDITATE ~ăți f. 1) Caracter timid; sfială; jenă. 2) Comportament de om timid; sfială; jenă. [G.-D. timidității] /<fr. timidité

*timiditáte f. (lat. timíditas, -átis). Sfială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

timiditate s. f., g.-d. art. timidității; (atitudini) pl. timidități

timiditate s. f., g.-d. art. timidității; (atitudini) pl. timidități

timiditate s. f., g.-d. art. timidității; (atitudini) pl. timidități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIMIDITATE s. rușine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.)

TIMIDITATE s. rușine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.)

Intrare: timiditate
timiditate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timiditate
  • timiditatea
plural
  • timidități
  • timiditățile
genitiv-dativ singular
  • timidități
  • timidității
plural
  • timidități
  • timidităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timiditate, timiditățisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tînărului și mai ales timiditatea lui. REBREANU, R. I 19. DLRLC
    • format_quote Odată scaunul oferit, timiditatea bătrînei dispăru. ANGHEL, PR. 119. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Faptă sau vorbă de om timid. DLRLC
      • format_quote [Asaki] are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, SP. CR. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.