TINDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendință să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).

tinde [At: PSALT. HUR. 11D/6 / V: (înv) tân~ / Pzi: tind: Ps tinsei / E: ml tendere, fr tendre] 1 vt (Îvp) A trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect, desfășurându-l în lungime sau încordându-l. 2 vt (Îvp; îe) A ~ (cuiva) cursa (sau lațul) A așeza cursa (sau lațul) pentru a prinde un animal. 3 vt (Îvp; fig; îae) A se folosi de mijloace perfide față de cineva. 4 vt (Îvp; îe) A ~ undița A lăsa undița în apă. 5 vt (Îvp; fig; îae) A atrage (6). 6 vt (Îvp; c. i. părți ale corpului) A întinde într-o direcție oarecare. 7 vt (Îvp; îe) A ~ (cuiva) mâna (sau, înv, mână bună, mână tare) A sprijini pe cineva. 8 vt (Îvp; îe) A ~ dreapta (pentru ceva) A sprijini o anumită cauză. 9 vt (Îvp; îae) A interveni pentruceva. 10 vt (Îvp; c. i. obiecte) A îndrepta într-o anumită direcție. 11 vt (Înv; spc; c. i. arme de foc) A ochi. 12 vr (Îvp; d. ființe) A se lungi, înălțând mâinile sau ridicându-se în vârful picioarelor. 13 vr (Înv; fig) A năzui. 14 vr (Înv; fig) A se încumeta. 15-16 vtr (Înv) A (se) așeza culcat în toată lungimea corpului. 17 vt (Înv; îe) A ~ pe cruce A răstigni. 18 vt (Înv) A înmâna. 19 vt (Înv) A oferi. 20 vt (Îvp) A desface obiecte strânse, îndoite, împăturite. 21 vt (Înv; îe) A ~ masa A pune masa (pentrua mânca). 22 vt (Îvp; c. i. un cort) A instala. 23 vr (Îvp; d. grupuri de oameni) A ocupa o suprafață mare Si: a se extinde, a se răspândi. 24-25 vtr (Înv; c. i. abstracte) A (se) răspândi. 26 vt (Înv) A prelungi în timp Si: a amâna. 27 vi (D. persoane) A-și îndrepta activitatea sau aspirațiile spre atingerea unui obiectiv, spre realizarea unui anumit scop Si: a aspira, a năzui, (îrg) a năsli. 28 vi (D. obiecte, abstracte) A evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. 29 vi A încerca.

TINDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendința să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).

TINDE, tind, vb. III. Intranz. A-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui. Scriitorul legat de popor tinde spre viață, spre adevăr. BENIUC, P. 101. Casa de mașini avea regulele ei, care tindeau... la prinderea în capcană a clienților nevoiași. PAS, Z. I 243. Cînd arta a tins să devină o forță socială, ea nu s-a înjosit, ci tocmai dimpotrivă. IONESCU-RION, C. 44.

A TINDE tind intranz. A-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică; a năzui; a aspira; a ținti. /<lat. tendere

tinde v. a păși la un scop, a se îndrepta către: a tinde la perfecțiune. [Lat. TENDERE].

tânde v vz tinde

tind, tins, a tinde v. tr. (lat. téndere, tĕntum și tĕnsum [de unde avem a-, in- și pre-tențiune, apoĭ ex-tensiune și tensiune], întind, rudă cu vgr. teino [V. tetanos, ipotenuză]; it. téndere, sp. pg. tender, pv. fr. tendre, cat. tendrer, V. întind, tentez). Vechĭ. Întind. Azĭ. V. intr. Neol. (după fr. tendre). Năzuĭesc la, am de scop să ajung la: omu tinde la fericire.

tinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, 2 sg. tinzi, 3 sg. tinde, perf. s. 1 sg. tinsei, 1 pl. tinserăm, m.m.c.p. 1 pl. tinseserăm; conj. prez. 1 sg. să tind, 3 să tindă; ger. tinzând; part. tins

tinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 să tindă; ger. tinzând; part. tins

tinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 sg. și pl. tindă; ger. tinzând; part. tins

tind, tindă 3 conj., tinsei 1 aor.

TINDE vb. v. circula, culca, da, extinde, împrăștia, încredința, înmâna, întinde, lăți, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.

TINDE vb. v. aspira.

TINDE vb. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

tinde vb. v. CIRCULA. CULCA. DA. EXTINDE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂȚI. LUNGI. PREDA. PROPAGA. RĂSPÎNDI. REMITE. TRANSMITE. TRÎNTI.

tinde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfășura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăși limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s. n., tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, s. f. (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere, s. f. (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, s. f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s. f. (extensiune); întinzătură, s. f. (extensiune); întinzime, s. f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenți(un)e, s. f., din fr. prétention; pretențios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s. m., din fr. prétendant.