tipsie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195/13 / V: (înv) tep~, (reg) tapșe, tăp~, tăpșie, tăpție, tâp~, tepsă, tepșă (Pl: ~șe, ~și, ~șuri), tepșe, timp~, tipție sf, ~săi sfp / Pl: ~ii / E: tc tepsi] 1 Tavă (1) (mare) de metal, uneori artistic ornamentată, pe care se servește mâncare, băutură etc. Si: (reg) tabla¹ (3). 2 (Reg; îs) ~ de ceară Placă de ceară topită și întărită, de forma vasului în care a fost pusă la răcit. 3 (Reg; îlav) Ca de pe ~ Pe nemuncite. 4 (Reg; îe) Parcă joacă pe ~ Se spune despre cineva care este sprinten. 5 (Reg; îe) A ședea cu capul pe ~ A sta retras. 6 (Îrg) Tavă (7). 7 (Îrg) Vas lat, de fontă, cu trei picioare. 8 (Îrg) Vas pentru ducerea bucatelor la câmp. 9 (Ban) Vas de metal, cu două picioare lungi și înguste, asemănătoare cu niște tălpi de sanie, în care se pune pâinea la dospit Si: (reg) tigaie (9). 10 (Reg) Farfurie de lemn, de porțelan, de sticlă etc. Si: taler² (1), (îrg) tas¹ (9). 11 (Muz; lpl) Chimval. 12 (Înv) Disc de metal, în care se lovea pentru a chema un subaltern. 13 (Rar; lpl) Disc al tampoanelor de la locomotivă sau de la vagoanele de cale ferată.

TIPSIE, tipsii, s. f. 1. Tavă mare, rotundă, de aur, de argint sau de aramă, uneori artistic ornamentată. V. tabla. I-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe. CREANGĂ, P. 93. Nu cumva s-au prins cătră tine ca să-ți aducă și luna pe tipsie? ALECSANDRI, T. 1225. Tipsiile pe care aduceau bucatele... erau de argint. NEGRUZZI, S. I 151. Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu din tipsie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. ◊ (În comparații) Ținutul e ca o tipsie. Nici o ondulație. STANCU, U.R.S.S. 105. Soarele începea să se vadă prin pînza de nouri, fără strălucire, ca o tipsie de argint. SADOVEANU, O. IV 46. Era o lună plină, ca o tipsie de argint, a cărei lumină prefăcea stelele într-o pulbere aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 211. ◊ Fig. A rămas neclintit ca o jucărie de smalț și aur pe tipsia unei frunze. SADOVEANU, A. L. 194. 2. (Numai la pl.) Chimval (1). Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot de tipsii, lovite unele într-altele. MACEDONSKI, O. III 120. Conștiința lui tresărea din aceste ațipiri, speriată ca de-o bruscă ciocnire de tipsii. VLAHUȚĂ, O. A. III 172. Bande militare însoțite cu tobe și cu tipsii întocmai ca la grădina lui Giafer. FILIMON, C. 93. ♦ (Într-o comparație puțin obișnuită) Discul tampoanelor de la locomotivele sau vagoanele de cale ferată. Locomotiva își izbea tipsiile elastice de șirul de vagoane. VLAHUȚĂ, la TDRG.

TIPSIE ~i f. 1) Tavă mare rotundă, de metal, adesea ornamentată, pe care se servește mâncarea sau băutura. 2) la pl. Instrument muzical de percuție, constând din două talere de aramă, care se lovesc unul de altul; chimval. [G.-D. tipsiei] /<turc. tepsi

tipsie f. 1. vas de copt pe jeratic: tipsii de cositor OD.; 2. tavă sau tablă: tipsiile pe cari aduceau bucatele NEGR.; 3. teas: a bate din tipsie. [Vechiu-rom. tepsie = TEPSI, tablă].

tipsíe și (vechĭ) tepsíe f. (turc. tebsi, tepsi, tabla, tava; ngr. tepsi, tapsi, bg. sîrb. tepsija). Rar azĭ. Tabla, tavă (de oferit cafea, dulceață). Tava (de copt plăcinta orĭ de pus coliva). Talger de fanfară (Flm.). V. sinie.

tapșe sf vz tipsie

tăpsie sf vz tipsie

tăpșie sf vz tipsie

tăpție sf vz tipsie

tâpsie sf vz tipsie

tepsă sf vz tipsie

tepsie sf vz tipsie

tepșă sf vz tipsie

tepșe sf vz tipsie

timpsie sf vz tipsie

tipsăi sfp vz tipsie

tipție sf vz tipsie

tepsíe, V. tipsie.

tipsie s. f., art. tipsia, g.-d. art. tipsiei; pl. tipsii, art. tipsiile (desp. -si-i-)

tipsie s. f., art. tipsia, g.-d. art. tipsiei; pl. tipsii, art. tipsiile

tipsie s. f., art. tipsia, g.-d. art. tipsiei; pl. tipsii, art. tipsiile

tipsie, -siei gen. a.

TIPSIE s. v. farfurie, taler, talger.

TIPSIE s. 1. tavă, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.) 2. (MUZ.; la pl.) v. chimval.

tipsie s. v. FARFURIE. TALER. TALGER.

TIPSIE s. 1. tavă, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.) 2. (MUZ.; la pl.) chimval.

tipsie (-ii), s. f. – Tavă, disc de metal. – Mr. tăpsie, megl. tipsiiă. Tc. tepsi (Șeineanu, II, 361; Lokotsch 2056; Ronzevalle 43), cf. ngr. ταφι, bg. tepsiĭa. Cuvînt oriental care ar fi putut intra și prin cuman. tepsi (Kuun 125).