7 definiții pentru tistaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tistaș, ~ă [At: VAIDA / A și: (reg) ~taș / Pl: ~i, ~e / E: mg tiszta] (Trs) 1 a (D. obiecte) Lipsit de murdărie, de noroi, de praf Si: curat. 2 a (D. o încăpere, o casă etc.) Care este bine întreținut Si: îngrijit. 3 a (D. piele) Fără pete, asperități. 4 a Care nu conține corpuri sau substanțe străine Si: curat, neamestecat, pur. 5 a (D. lichide) Care este transparent Si: limpede. 6 a (D. pământ) Fără pietre, spini, mărăcini etc. 7 a (D. pământ) Care este neted Si: drept. 8 a (D. cer) Fără nori Si: senin. 9 a (D. vreme, timp) Care este frumos Si: prielnic. 10 a (Fig; d. persoane) Fără vină. 11 a (Fig; d. persoane) Care este corect Si: cinstit. 12 av Întocmai. 13 av (Îe) A fi ~ (cu cineva) A fi chit (cu cineva).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TISTAȘ adj. v. albastru, clar, cristalin, curat, îngrijit, limpede, neamestecat, pur, senin, străveziu, transparent.

TISTAȘ adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.

tistaș adj. v. ALBASTRU. CLAR. CRISTALIN. CURAT. ÎNGRIJIT. LIMPEDE. NEAMESTECAT. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. TRANSPARENT.

tistaș adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tistaș, -ă, tistași, -e, adj. – (reg.) Curat: „Tistaș și curat, / În doniță strecurat” (Memoria, 2001: 56). – Din magh. tiszta „curat” (MDA).

tistaș, -ă, adj. – Curat: „Tistaș și curat, / În doniță strecurat” (Memoria 2001: 56). – Din magh. tiszta „curat”.

Intrare: tistaș
tistaș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tistaș
  • tistașul
  • tistașu‑
  • tistașă
  • tistașa
plural
  • tistași
  • tistașii
  • tistașe
  • tistașele
genitiv-dativ singular
  • tistaș
  • tistașului
  • tistașe
  • tistașei
plural
  • tistași
  • tistașilor
  • tistașe
  • tistașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)