tocană sf [At: LB / V: (reg) ~an sn / Pl: ~ne, (reg) ~căni, ~cănuri / E: mg tokány] 1 Mâncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi Si: (reg) topală (3). 2 Mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. 3 (Reg) Conservă preparată (mai ales de ciobani) din carne de oaie fiartă cu mirodenii, care se păstrează în oale, în burdufuri etc. Si: (reg) sloi. 4 (Reg) Friptură (de miel sau de porc). 5 (Reg) Mâncare făcută din prune fierte la care se adaugă ceapă tocată. 6 (Reg; determinat prin „de poame”) Compot. 7 (Mol) Magiun. 8 (Reg) Mămăligă. 9 (Reg) Aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se scămoșeze în timpul țesutului Si: (reg) mânjeală, mânjitură.

TOCANĂ, tocane, s. f. Mîncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi (v. gulaș, papricaș); mîncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. Prînzise la «Cerbul bătrîn» tocană pipărată. VORNIC, P. 65. Mai servește tocană; e specialitatea popotei noastre!... Tocană cu mămăliguță. C. PETRESCU, Î. I 282. Începea a aduce... tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83.

TOCANĂ ~e f. 1) Mâncare pregătită din bucățele de carne (mai ales de porc) prăjită cu ceapă și înăbușită în sos sau bulion. 2) Mâncare pregătită din legume tocate, prăjite cu ceapă. /<ung. tokany

tocană f. mâncare din bucăți de carne cu ceapă și grăsime. [V. oca].

tocánă f., pl. e (d. a toca; d. rom. vine ung. tokány, tocană). Un fel de mîncare din carne tăĭată în bucățele de 2-3 centimetri și prăjită în sos cu ceapă. Ban. Maram. Mămăligă. – În Trans. și cricală. V. papricaș.

tocan³ sn vz tocană

tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane

tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane

tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane

TOCANĂ s. v. mămăligă.

TOCANĂ s. (Mold.) mâncărică.

TOCANĂ s. (Mold.) mîncărică.

tocană s. v. MĂMĂLIGĂ.

tocană, tocane, s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat în satele de pe Mara, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALRRM, 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR, 1965: 1.111). – Din magh. tokány „tocană” (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. tokány (Fr. Kiraly, Etimologia, 409, cf. Frățilă).

tocană, -e, s.f. – (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat doar în satele de pe Mara și Codru, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). – Din magh. tokány (MDA).