11 definiții pentru tocit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCIT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

TOCIT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

tocit1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 385 / E: toci3] 1-2 Tocire (2-3). 3-4 (Fam; fig) Toceală (4-5).

tocit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: toci3] 1 (D. obiecte cu vârf ascuțit sau cu tăiș) Cu tăișul sau cu ascuțișul uzat Si: (înv) tâmpit (1). 2 (D. obiecte, țesături etc.) Care s-a deteriorat prin întrebuințare îndelungată, frecare, lovire etc. Si: ros, uzat. 3 (Reg; d. pietrele morii) Neferecat. 4 (Fam; fig; d. simpatii, stări, sentimente etc.) Care a pierdut din intensitate Si: amorțit, slăbit. 5 (Fam; fig; d. cuvinte, fraze etc.) Banalizat prin repetare deasă Si: răsuflat. 6 (D. păr) Cu firul despicat la capăt Si: (reg) târcăvit. 7 (Fam; fig; d. lecții, teme etc.) Învățat mecanic.

TOCIT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul îngroșat. Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76. ♦ Ros, uzat. În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51. Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122.

tocit a. 1. care nu e ascuțit; 2. fig. slăbit, uzat.

tocít, -ă adj. Care șĭ-a stricat vîrfu saŭ tăișu: cuțit tocit. Fig. Slăbit, uzat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOCIT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scâlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

TOCIT adj. v. banalizat, stereotip, stereotipic.

TOCIT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scîlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

tocit adj. v. BANALIZAT. STEREOTIP. STEREOTIPIC.

Intrare: tocit
tocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocit
  • tocitul
  • tocitu‑
  • toci
  • tocita
plural
  • tociți
  • tociții
  • tocite
  • tocitele
genitiv-dativ singular
  • tocit
  • tocitului
  • tocite
  • tocitei
plural
  • tociți
  • tociților
  • tocite
  • tocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocit, tociadjectiv

  • 1. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: ascuțit
    • format_quote Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Ros, uzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ros uzat
      • format_quote În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51. DLRLC
      • format_quote Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122. DLRLC
etimologie:
  • vezi toci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.