13 definiții pentru tocăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.

tocăni [At: BUDAI-DELEANU, T. 45 / V: (reg) ~na / Pzi: ~nesc, tocăn / E: toc1 + -ăni] (Reg) 1 vi A bate în ceva cu lovituri repetate Si: a bocăni, a ciocăni. 2 vt (Fig) A bate pe cineva la cap Si: a cicăli, a pisălogi. 3 vt (Fig) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a trăncăni (4). 4 vi (D. berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului. 5 vt A toca1 (15). 6 vr (D.fructe) A se zdrobi. 7 vt A murdări. 8 vt (Fig) A certa pe cineva. 9 vt A ponegri pe cineva. 10 vt A chema orătăniile la mâncare prin strigătul „toc-toc”.

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. În fluiere și triște Cînta, lin tocănind pe o covată, Cît putea simțirile să miște Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.

A TOCĂNI ~esc intranz. A lovi repetat (cu un obiect în ceva tare), producând un zgomot specific. /toc + suf. ~ăni

tocănì v. a toca mărunt; fig. a toca într’una din gură.

tocănésc v. intr. (d. interj. toc, ca bocănesc d. boc. Cp. cu docănesc). Toc (bat toaca) mult, bocănesc: nu maĭ tocăni, că m’aĭ asurzit! Strig la mîncare pin strigătu de toc-toc: ĭeșĭ afară să tocănească angăriile (Neam. Rom. Lit. 2, 810).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, 3 sg. tocănește, imperf. 1 tocăneam; conj. prez. 1 sg. să tocănesc, 3 să tocănească

tocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 să tocănească

tocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. tocănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOCĂNI vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoși, mărunți, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.

tocăni vb. v. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. JEGOȘI. MĂRUNȚI. MÎNJI, MURDĂRI. PĂTA. PLICTISI. POCĂNI. SÎCÎI. TOCA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocăni, tocănesc, vb. – (reg.) 1. (tranz.) A zdrobi, a pisa. 2. (tranz., refl.) A (se) mânji. – Contaminare între toca și bocăni (Scriban, DEX); din toc „zgomot produs de ciocănitură” + suf. -ăni (MDA).

Intrare: tocăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tocăni
  • tocănire
  • tocănit
  • tocănitu‑
  • tocănind
  • tocănindu‑
singular plural
  • tocănește
  • tocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tocănesc
(să)
  • tocănesc
  • tocăneam
  • tocănii
  • tocănisem
a II-a (tu)
  • tocănești
(să)
  • tocănești
  • tocăneai
  • tocăniși
  • tocăniseși
a III-a (el, ea)
  • tocănește
(să)
  • tocănească
  • tocănea
  • tocăni
  • tocănise
plural I (noi)
  • tocănim
(să)
  • tocănim
  • tocăneam
  • tocănirăm
  • tocăniserăm
  • tocănisem
a II-a (voi)
  • tocăniți
(să)
  • tocăniți
  • tocăneați
  • tocănirăți
  • tocăniserăți
  • tocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tocănesc
(să)
  • tocănească
  • tocăneau
  • tocăni
  • tocăniseră
tocăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocăni, tocănescverb

  • 1. Bate, bocăni, ciocăni, toca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fluiere și triște Cînta, lin tocănind pe o covată, Cît putea simțirile să miște Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.