opțiuni
  • info

10 definiții pentru trădător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂDĂTOR, -OARE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

TRĂDĂTOR, -OARE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

trădător, ~oare [At: POLIZU / V: (înv) truditor sm / Pl: ~i, ~oare / E: trăda + -ător cf it traditore] 1-2 smf, a (Persoană) care înșală în mod perfid încrederea cuiva, pactizând cu inamicul. 3-4 smf, a (Persoană) care este neloială față de cineva sau de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care divulgă un secret, un plan etc. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie. 9 a (Fig) Care dezvăluie intențiile, gândurile, sentimentele cuiva.

TRĂDĂTOR, -OARE, trădători, -oare, adj. Care trădează, care este lipsit de credință; vînzător, înșelător, perfid. Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. (Substantivat) Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. Te las a fi prada Lui Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

TRĂDĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care trădează. Plan ~. Acțiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor

truditor sm vz trădător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!trădător adj. m., s. m., pl. trădători; adj. f., s. f. sg. și pl. trădătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂDĂTOR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

trădător adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL.

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vînzător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vînzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

Intrare: trădător (adj.)
trădător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trădător
  • trădătorul
  • trădătoru‑
  • trădătoare
  • trădătoarea
plural
  • trădători
  • trădătorii
  • trădătoare
  • trădătoarele
genitiv-dativ singular
  • trădător
  • trădătorului
  • trădătoare
  • trădătoarei
plural
  • trădători
  • trădătorilor
  • trădătoare
  • trădătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trădător, trădătorisubstantiv masculin
trădător, trădătoareadjectiv
trădătoare, trădătoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care trădează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: perfid vânzător înșelător
    • format_quote Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. DLRLC
    • format_quote Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. DLRLC
    • format_quote Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. DLRLC
    • format_quote Te las a fi prada Lui Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. DLRLC
    • format_quote O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
etimologie:
  • Trăda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.