transbordare sf [At: CARAGIALE, O. I, 295 / Pl: ~dări / E: transborda] 1 Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației) Si: (liv) transbord (1). 2 Schimbare a unui tren sau a altui vehicul într-un loc unde circulația pe un drum s-a întrerupt Si: (liv) transbord (2). 3 Trecere cu ajutorul unui transbordor (1) a vagoanelor sau a locomotivei unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă Si: (liv) transbord (3).

TRANSBORDARE, transbordări, s. f. Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă etc.) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației). De la cealaltă păcătoșenie de stație, unde am făcut transbordare pe liniile largi, nu m-am supărat ca acuma. SADOVEANU, M. C. 90.

TRANSBORDARE s.f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei; transbord. [< transborda].

transbordare (desp. trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

transbordare (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

transbordare s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

TRANSBORDARE mutare a pasagerilor sau a mărfurilor dintr-o aeronavă în alta.