TRAVERSA, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). ♦ Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. – Din fr. traverser.

traversa vt [At: GHICA, A. 629 / V: (fcr) ~amv~ / Pzi: ~sez / E: fr traverser] 1 (C. i. munți, câmpii, țări, mări, oceane etc.) A străbate. 2 (C. i. drumuri, străzi, poduri etc.) A trece de pe o parte pe cealaltă parte Si: a tăia (43), a trece (11). 3 (Fig; c. i. perioade, fenomene etc.) A trăi (o anumită vreme) Si: a suporta.

TRAVERSA, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). ♦ Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. – Din fr. traverser.

TRAVERSA, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte pe cealaltă (a unei străzi, a unui drum etc.); a trece peste... Din cînd în cînd... traversăm vreun pod. CAMIL PETRESCU, V. 17. Foștii profesori traversau strada. C. PETRESCU, C. V. 57. Publicul a dat năvală către peron, trebuind să traverseze șinele liniei întîia. CARAGIALE, M. 204. ◊ Absol. Prinsese brațul lui Zaharia Duhu, grăbind să traverseze împreună cu gloata. C. PETRESCU, A. 324. ♦ (Cu privire la munți, țări etc.) A străbate, a tăia de-a curmezișul; a trece prin... Apele Oltului traversează munții. BOGZA, C. O. 250. Am fost deci nevoit să ajung la Paris, ocolind teritoriul Germaniei, traversînd Cehoslovacia. SAHIA, U.R.S.S. 213.

TRAVERSA vb. I. tr. A trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, a unui fluviu; a trece dincolo. ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări etc.). ♦ (Fig.) A trăi, a simți, a suporta (un anumit timp). [< fr. traverser].

TRAVERSA vb. tr. 1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc. ◊ a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări). 2. (fig.) a trăi, a simți, a suporta. 3. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal. ◊ a așeza o vergă travers pe punte. (< fr. traverser)

A TRAVERSA ~ez tranz. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A străbate deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a trece. 2) (suprafețe întinse, spații) A parcurge de la un capăt la altul sau dintr-o parte în alta; a străbate. fig. (stări, perioade de timp) A depăși, suportând. ~ o criză sufletească. /<fr. traverser

traversà v. 1. a trece de partea cealaltă: a traversa o stradă; 2. a întretăia: o alee traversează grădina.

tramversa v vz traversa

*traverséz v. tr. (fr. traverser, it. traversare). Străbat, taĭ (mergînd, întinzîndu-mă): a traversa o stradă, cărarea traversează păduricea.

traversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. traversez, 3 traversează; conj. prez. 1 sg. să traversez, 3 să traverseze

traversa (a ~) vb., ind. prez. 3 traversează

traversa vb., ind. prez. 1 sg. traversez, 3 sg. și pl. traversează

traversa

TRAVERSA vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. v. străbate.

TRAVERSA vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. a parcurge, a străbate, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.)