TREABĂ, treburi, s. f. 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ◊ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 2. Muncă, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ◊ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ◊ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nicio treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește! A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situație. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. și: trebi] – Din sl. trĕba.

treabă sf [At: CORESI, EV. 382 / V: (îrg) trabă, (reg) trăbă / Pl: treburi, trebi, (îrg) trebe, (înv) ~be / E: vsl трѣвь] 1 Chestiune (9). 2 (Pfm; îe) A avea ~ cu cineva (sau undeva) A avea de rezolvat cu cineva (sau undeva) anumite chestiuni. 3 (Fam; îe) A avea ~ A fi ocupat. 4-5 (Pfm; îe) A (nu) avea (nici o) ~ cu cineva (sau cu ceva) A (nu)-l interesa cineva sau ceva. 6 (Pfm; îae) A nu avea nici un amestec cu cineva sau cu ceva. 7 (Înv; îae) A se ocupa de... 8-9 (Pfm; îe) A (nu) fi ~ba mea (sau a ta, a lui etc.) ori a nu avea ~ A (nu) mă (sau te, îl etc.) interesa. 10 (Fam; îe) ~ba mea (sau a ta, a lui etc.) Este problema mea (sau a ta, a lui etc.).(Fam; îe) Cine are ~? Pe cine îl interesează? 12 (Fam; îe) Ce ~ am (sau ai, are etc.) (cu...)? Ce mă (sau te, îl etc.) interesează? 13 (Fam; îae) Ce legătură am (sau ai, are etc.) cu...? 14 (Reg; îe) A nu-i avea ~ (cuiva) A nu purta grija cuiva. 15 (Fam; îe) A-și face ~ba sau trebile) A-și face interesele sau munca cuvenită. 16 (Reg; îe) A-i umbla (cuiva) în ~ A se ocupa de interesele cuiva. 17 (Înv; îe) A-i merge pe ~ba (cuiva) A se desfășura lucrurile conform intereselor cuiva. 18 (Reg; îe) A se face pe ~ sau a-i face cuiva pe ~ A (se) face după interesele sau după placul cuiva. 19 (Înv; lpl) Interese de stat. 20 (Înv; îs) Ministerul trebilor dinăuntru sau trebile dinăuntru Ministerul afacerilor interne. 21 (Înv; îs) Ministerul trebilor din afară Ministerul afacerilor externe. 22 (Fam; îs) Treburi interne Probleme (politice, economice, sociale etc.) ale unui stat. 23 Afacere comercială Si: dever. 24 (Înv) Parte ce revine cuiva. 25 Muncă. 26 Activitate (1). 27 (Îrg; îla) De ~ Priceput. 28 (Fam; îal) Cumsecade (8). 29 (Fam; îe) A face ~ sau (reg) a o face pe ~ A face ceva bine. 30 (Fam; îe) A fi ~ A fi mult de lucru. 31 (Pfm; îe) A avea de ~ A avea de lucru. 32 (Pfm; îe) A se pune pe ~ A se apuca serios de lucru. 33 (Pop; îe) A se da la ~ A se apuca de lucru. 34 (Pfm; îe) A se lua cu ~ba A fi absorbit de muncă (uitând de ceva sau de cineva). 35 (Îvr; îe) A avea ~ să... A trebui să... 36 (Îvr; îe) A nu avea ~ să... A nu avea voie să... 37 (Fam; îe) A-și vedea (ori a-și căuta) de sau (înv) a-și căuta ~ba A lucra conștiincios, cu sârguință. 38 (Fam; îae; șîe a-și păzi ~ba) A-și vedea de ale sale, fără a se amesteca în lucrul sau în problemele altora. 39 (Pfm; îe) A se duce (ori a merge, a pleca etc.) În ~ și (sau în ori la ~ba lui, a ei etc., rar, în treburile lui, ale ei etc.) sau a-și vedea de ~ba lui (a ei etc.) A se întoarce la ocupațiile sale. 40 (Pop; îe) A-și face ~ba cu... A se servi de... 41 (Fam; îe) A se afla (ori a fi) în ~ (cu...) sau a-și face (ori a avea) – (cu...) A fi ocupat (cu...). 42 (Fam; îae) A~și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 43 (Reg; îe) A se face cu ~ sau a umbla a ~ A se preface că are de lucru. 44 (Reg; îe) A-și face (sau, rar, a-și prinde) ~ cu cineva A intra în relații cupersoană. 45 (Reg; îe) A avea (sau a-și face) ~ cu cineva A avea relații de dragoste cu cineva. 46 (Înv) Slujbă. 47 (Pop) Ispravă. 48 (Fam; irn; îe) Mare ~! Mare lucru! 49 (Reg) Împrejurare. 50 (Pop) Rânduială. 51-52 (Pop; îljv) Cu ~ (bună) (Care este) cu socoteală Si: cu măsură, cu rânduială. 53 (Fam; îe) A fi (sau a sta) ~ba așa (sau astfel) A fi lucrurile așa cum sunt. 54 (Reg; îe) Așa ți-e ~ba sau ți-e ~ba de așa sau (asta-i ~ba) Așa stau lucrurile. 55 (Pfm; îe) Se vede ~ba (că...) Se pare (că...). 56 (Pop; îe) A merge ~ba A se desfășura evenimentele (într-un anumit fel). 57 (Reg; îe) A fi ~ba pe... A se ajunge la... 58 (Reg; îe) A fi ~ba pe ciomag A se ajunge la bătaie. 59 (Reg; îe) Nu e ~ Nu-i speranță să se întâmple ceva bun. 60 (Reg) Obicei. 61 (Îrg) Folos (1). 62-63 (Înv; îljv) Fără (de) ~ (Care este) fără temei Si: nefondat, nejustificat. 64 (Reg; îlav) De ~ sau (înv) cu (bună) ~ Cum trebuie Si: bine. 65 (Pop; d. ființe; îe) A nu (mai) fi de ~ (ori de nici o ~) sau a (nu mai) fi nici de o ~ sau (înv) a fi (fără) de nici o ~ A fi foarte slăbit (din cauza oboselii, a unei boli etc). 66 (Pop; d. obiecte; îae) A fi inutil. 67 (Înv; îe) A se face de nici o ~ A deveni nefolositor. 68 (Reg; îe) A-l lăsa nici de o ~ A face (pe cineva) să devină neputincios, nefolositor. 69 (Înv) Necesitate. 70 (Îrg; îe) A fi de ~ A fi necesar. 71 (Reg; îe) De ce ~? Din ce cauză? 72 Scop. 73 (Pfm; euf) Eliminare din corp a urinei sau a materiilor fecale. 74 (Pfm; euf; îs) ~ mare Excremente. 75 (Pfm; euf; îs) ~ mică Urină. 76-77 (Pfm; euf; îe) A-și face ~ba (sau treburile) A urina sau a defeca. 78 (Reg; șip; și determinat prin „muieresc”) Menstruație. 79 (Pop) Organ genital. 80 (Pop; îe) A~și face ~ba (cu cineva) A-și satisface nevoile sexuale. 81 (Fam; îe) A-i merge cuiva ~ba A avea un profit important dintr-o afacere. 82 (Fam; îae) A avea rezultate bune într-o activitate.

TREABĂ, treburi, s. f. 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ◊ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 2. Muncă, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ◊ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ◊ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește! A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situație. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. și: trebi] – Din sl. trĕba.

TREABĂ, treburi și trebi, s. f. 1. Îndeletnicire, ocupație, activitate. Dionis era greu de cap și nu se pricepea la trebile moșiei. GALACTION, O. I 85. Și-a luat o țigancă să-i caute de trebile casei. RETEGANUL, P. II 22. L-au lăsat măr și s-a dus fiecare la treaba sa. CARAGIALE, O. I 378. De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A avea treabă sau (rar) a fi în treabă = a fi ocupat. Nu stau mult, Irino... mă grăbesc: am treabă. BUJOR, S. 58. Eu n-o vedeam pe dînsa, căci eram în treabă. CREANGĂ, A. 66. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sîrguință; b) a se ocupa numai de lucrul său; a nu se amesteca în lucrul altora. Iată banii, mulțumește, du-te, caută-ți de treabă. HASDEU, R. V. 15. Să ne vedem de treabă și să urmăm a culege, chiar și din vînătorie, cugetări serioase. ODOBESCU, S. III 49. Mai bine să-mi caut de treabă. ALECSANDRI, T. 1219. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97. 2. Muncă, lucru. Apoi las'să vă vedem la treabă, că de gură știu că sînteți buni, făcu Petre. REBREANU, R. II 221. Ionel avea acum numai 12 ani și făcea și el treabă în satu lui. BUJOR, S. 71. Una pe alta se îndemnau la treabă. CREANGĂ, P. 7. ◊ (Poetic) N-a fost decît un val. Dar valul ista, uite, dă la iveală toată treaba valurilor ce-au trecut mai înainte. GALAN, Z. R. 355. ◊ Expr. A fi treabă să... = a fi mult de lucru să... Pînă să-i scoată de acolo, a fost treabă. GALACTION, O. I 293. (Învechit) A avea de treabă = a avea de lucru, v. lucru (II). Tu, de socoți că ai de treabă acolo, stăi și drege și lucrează cum te pricepi. GHICA, A. 572. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. Mefistofeles se pune pe treabă și cată să facă plăcută lui Faust viața pămîntească. IONESCU-RION, C. 72. A se da la treabă = a fi dispus să se apuce de muncă. Nu mi-ar fi ciudă cînd n-aș vrea să mă dau la treabă. CREANGĂ, P. 200. A se lua cu treaba = a uita necazurile, preocupările, interesele, fiind preocupat sau absorbit de muncă. A doua zi s-a luat cu treaba, iar a treia zi a uitat de tot. POPA, V. 52. A-și prinde treabă v. prinde (V 1). 3. (Mai ales la pl.) Chestiune, problemă, interes, afacere (1). Boierul... îl ia în slujba sa, desigur pentru oarecari treburi cancelărești. CĂLINESCU, E. 12. Să cătăm odihnă, Ca de treburile țării, mîine, să vedem în tihnă. DAVILA, V. V. 161. Toate trebile și le punea la cale singurel. CREANGĂ, P. 140. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea de rezolvat anumite interese cu cineva (sau undeva). Dumneata ai vreo treabă la Călugăreni? SADOVEANU, B. 97. Domnu David își aduse aminte că avea treabă la un negustor. id. ib. 113. Cine treabă are? = cui ce-i pasă? De mi-i da o sărutare Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie – Ș-apoi cine treabă are! EMINESCU, O. I 55. Ce treabă am (ai etc.) cu...? = ce mă (te etc.) interesează? ce mă (te etc.) privește? Ce treabă am eu cu boala lui? Ce, eu sînt bolnav? nu mă privește pe mine. CARAGIALE, O. I 67. A (nu) fi treaba cuiva = a (nu)-l privi pe cineva ceva. Asta-i treaba mea, cucoane. CREANGĂ, P. 156. În sfîrșit, îi treaba d-tale. Eu mă duc... dar nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. Aceea nu e treaba d-tale, îmi răspunse cu un zîmbet. NEGRUZZI, S. I 9. A-și face treaba = a-și face interesele, v. interes (1). Frunză verde de negară! Vodă doarme în cămară, Iar boierii tot furînd își fac trebile pe rînd. HASDEU, R. V. 23. (Rar) A face pe treabă = a face pe placul sau după interesul cuiva. Crede și d-ta, mătușă, că de-i face pe treabă, n-are să-ți fie degeaba. CREANGĂ, P. 172. ♦ (Învechit) Interese de stat; chestiuni publice; minister. D-acolo trebuie să veniți în Valahia mare cu Negri, ca să-l puneți în capul trebilor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 364. ◊ (În organizarea de astăzi a țării) Direcția generală a treburilor Consiliului de Miniștri = organ de pregătire și de executare a hotărîrilor Consiliului de Miniștri. 4. Faptă, ispravă. Începe a tăia copacul, să cadă în car deodată. Trebi de ale lui Dănilă Prepeleac. CREANGĂ, P. 46. ◊ Loc. adj. De treabă = (despre persoane) cumsecade, bun, cinstit; de ispravă. Aprodul cel bătrîn și de treabă o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Bucuria lui c-a găsit doi oameni de treabă, cu care să mai schimbe-o vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 475. Am o babă Hăt de treabă (Ușa). GOROVEI, C. 386. (Popular) Cu treabă = cu rost, cu socoteală. Pentr-un pic de gurișoară, Pentr-o țîră și cu treabă Nici chiar popa nu te-ntreabă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. ◊ Expr. Mare treabă! = mare lucru, v. lucru (III 2). Mare treabă! Nu cumva să-ți zic «jupîne»? HASDEU, R. V. 144. (Învechit) De ce treabă? = de ce? din ce cauză? pentru ce? Da de ce treabă, soro dragă? ALECSANDRI, T. 417. 5. Nărav, obicei, deprindere. Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82. 6. Împrejurare, situație. Cară-te... cît e treaba cu cinste. ALECSANDRI, T. 497. ◊ Expr. A fi treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sînt, a se prezenta în felul cum se văd. Așa ți-e treaba? Încă mă iei la trei parale? CREANGĂ, P. 315. Dacă-i astfel treaba.. apoi cine-a face un pas spre mine, îl trimet să vadă pe bunică-sa. ALECSANDRI, T. I 98. Acum, dacă-i treaba-așa, Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească ulița. JAKNIK-BÎRSEANU, D. 61. Se vede treaba că... = se vede că... se pare că..., probabil. Măi băiete, se vede treaba că șase luni de zile a fost poruncă să ieși și tu tot fată și în urmă s-a schimbat porunca și ai ieșit ce-ai ieșit. GALACTION, O. I 301. Se vede treaba că ți-ai ieșit din minte. GORJAN, H. IV 20. 7. (Învechit) Folos, profit. De ce treabă e așa viață? ȚICHINDEAL, F. 165. ◊ Expr. A nu fi de nici o treabă sau a nu fi nici de-o treabă = a fi cu totul inutil, nefolositor.

TREABĂ treburi f. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupație. ◊ A avea (sau a fi în) ~ a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de ~ a) a lucra cu sârguință; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor acțiuni utile; lucru. * A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acțiune săvârșită de cineva; faptă; ispravă. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de ispravă; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o poznă, o șotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te interesează? Nu-i ~a ta! Nu te privește! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ că... se pare că...; se vede că.... [G.-D. trebii; Pl. și trebi] /<sl. trĕba

treabă f. 1. afacere: trebile împărăției; 2. ocupațiune: cată-ți de treabă; 3. lucru: are treabă; 4. fig. de treabă V. detreabă; se vede treaba, pare că... [Slav. TRĬEBA, afacere].

treábă f., pl. trebĭ și (vechĭ) trebe (vsl. trĭeba, afacere, sacrificiŭ, templu, idol, cult; bg. trĭeba, sacrificiŭ, rus. tréba). Afacere, lucru, întreprindere: trebile împărățiiĭ. Ocupațiune (meserie, profesiune): treaba luĭ e croitoria. Ocupațiune (post, funcțiune): e bine să fiĭ în treabă, e răŭ să staĭ fără treabă. A avea treabă, a fi ocupat, a avea de lucru: m’aș plimba, dar am treabă. A-țĭ căuta saŭ a-țĭ vedea de treabă, a nu te amesteca în trebile altora. A face treabă, a munci, a fi de folos: acest copil face treabă. (Și despre lucrurĭ: acest cuțit face treabă bună). Treaba mea! mă privește, eŭ îs răspunzător, nu te amesteca tu! Treaba ta! te privește, mie nu-mĭ pasă! Ce treabă, ce fel de treabă e asta? Ce înseamnă aceste fapte? Se vede treaba că, se vede că, pe semne că: se vede treaba că eștĭ bolnav. Asta-ĭ treabă de specialist, aicĭ trebuĭe să se amestece un specialist. Treaba mică saŭ mare, eŭf. îld. „nevoĭa mică saŭ mare” (de a intra în latrină). De treabă, cum se cade, onest: om de treabă. A nu fi de nicĭ o treabă, a fi un păcătos, a nu fi bun de nimic.

trabă sf vz treabă

trăbă sf vz treabă

detreabă adj. cum se cuvine, onest: mulți bărbați detreabă și de temeiu OD. V. treabă.

treabă s. f., g.-d. art. trebii; pl. treburi

treabă (de ~) loc. adj. (oameni de treabă)

!treabă s. f., g.-d. art. trebii; pl. treburi

treabă s. f., g.-d. art. trebii; pl. treburi/trebi

treabă, treburi.

de treabă loc. adj.

de treabă loc. adj.

detreabă adj. inv. (un om detreabă, o femeie detreabă, doi copii detreabă).

TREABĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. afacere. 4. v. ispravă. 5. v. chestiune.

TREABĂ s. v. deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obișnuință, trebuință.

treabă s. v. DEPRINDERE. NECESITATE. NEVOIE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. TREBUINȚĂ.

TREABĂ s. 1. lucru, muncă, (rar) lucrare, (reg.) meșteșug, (înv.) deală, laboare. (A făcut o ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupație. (Își vede de ~ lui.) 3. afacere, chestiune, interese (pl.), problemă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 4. ispravă, (pop. și ir.) pricopseală, (reg.) pricoapsă, (fam. și ir.) scofală. (N-a făcut mare ~.) 5. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?)

TREABA s. art. v. necesitățile, nevoile.

treaba s. art. v. NECESITĂȚILE. NEVOILE.

treabă (-ebi), s. f. – 1. Problemă, ocupație, afacere, grijă. – 2. Necesitate, nevoie, exigență. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Var. pl. treburi. Sl. trĕba „negoț” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Der. trebălui, vb. (înv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, s. n. (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din sl. trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, cf. jertfelnic; trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl. trĕbinŭ; netrebnic, adj. (inutil; mizerabil); trebui, vb. (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; înv., a face, a îndeplini, a aplica), din sl. trĕbovati, cf. megl. tribuiés, tribuiri; trebuință (var. trebuială), s. f. (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adj. (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adj. (inutil); întrebuința, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de).

DE MINIMIS NON CURAT PRAETOR (lat.) pretorul nu se ocupă de treburile mărunte – Recomandare de a nu-ți irosi timpul cu preocupări minore. V. și Aquila non capit muscas.

IL TEMPO È UN GALANTUOMO (it.) timpul e un om de treabă – Deviza lui Mazarin: relevă importanța timpului în soluționarea lucrurilor. V. și Chronos gar eumares theos.

De minimis non curat praetor (lat. „Pretorul nu se ocupă de lucruri mărunte”). Pretorul era în Roma antică magistratul care împărțea dreptatea. Și adagiul acesta latin (la început juridic) era și un sfat ca oamenii să nu vină cu fleacuri în fața justiției. În zilele noastre el este folosit de către cineva care nu vrea să judece pricini și certuri mărunte. Dar adagiul a mai căpătat cu timpul o semnificație în plus, și anume că un om ajuns la un post de seamă sau la o situație socială deosebită (considerînd că pretorul era a doua funcție înaltă în stat la Roma) nu trebuie să se ocupe de bagatele. (Vezi și: Aquila non capit muscas). IST.

a face treabă mare expr. (eufem.) a defeca, a face caca.

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi.

a ieși în treabă expr. (intl.) a ieși la furat.

a nu se omorî cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilități; a munci puțin.

a nu-și vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat.

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere.

a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acțiuni; a se face că muncește

a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea.

poate că ai treabă și noi te reținem! expr. (adol., iron.) hai, pleacă!, lasă-ne în pace!

treabă mare expr. (eufem.) actul de a defeca și rezultatul acestuia.

treabă mică expr. (eufem.) actul de a urina și rezultatul acestuia.