5 definiții pentru trebuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trebui [At: CORESI, EV. 83 / V: (reg) trăb~, trâb~, ~eab~, ~boi, trib~, trub~ / Pzi: 3 trebuie, (rar) ~ește, (reg) trebă, trebe, trebu, trebui; Pzi: 1 (rar) trebui, ~esc; Cj 3 să ~ască / E: vsl трѣъовати, -оуѫ] 1 vi (Cu subiectul logic în D) A avea nevoie de ceva sau de cineva. 2 vz (Pfm; îe) Atâta i-a ~t (ca să...) Asta a așteptat (ca să...). 3 vz (Fam; îe) Atâta-ți (sau îi etc.) ~e! Asta mai lipsea s-o faci (sau s-o facă etc.) ca să fie rău de tine (sau de el etc.). 4 vz (Fam; îe) Așa-ți (sau îi etc.) -e! Așa-ți (sau i) se cuvine. 5 vz (Cu subiectul logic în D) A râvni la ceva Si: a dori. 6 vi (Reg; cu subiectul logic în D) A-i fi pe plac. 7 vz (Pop) A fi necesar, util. 8 viu A fi obligatoriu (să...). 9 vz (Îlav) Cum ~e Așa cum se cuvine Si: bine. 10 vi (Pfm; îe) Atât mai ~e! Asta mai lipsea ca să fie rău. 11 vz (Îcn) A nu fi voie. 12 viu A fi posibil. 13 vt (Înv; sub influența lui treabă) A face (1). 14 vt (Îvr) A oficia serviciul religios Si: (îvr) a trebălui (3). 15 vt (Înv) A folosi (5).

TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trebui și trebuiesc] – Din sl. trĕbovati.

A TREBUI pers. 3 trebuie intranz. 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ◊ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebui vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, conj. prez. 3 sg. și pl. trebuiască; ger. trebuind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)

Intrare: trebuire
trebuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuire
  • trebuirea
plural
  • trebuiri
  • trebuirile
genitiv-dativ singular
  • trebuiri
  • trebuirii
plural
  • trebuiri
  • trebuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebui, trebui / trebui, trebuiescverb

  • 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. DLRLC
    • format_quote Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. DLRLC
    • format_quote Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
    • format_quote Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bine
    • chat_bubble Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
    • chat_bubble Atâta-ți trebuie. DLRLC
  • 2. tranzitiv unipersonal impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • format_quote Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • format_quote Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • format_quote Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. DLRLC
    • format_quote În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
    • format_quote Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • format_quote rar Prescripțiile medicului trebuie urmate. DLRLC
    • format_quote rar Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10. DLRLC
    • format_quote Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. DLRLC
    • format_quote Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41. DLRLC
  • comentariu Se folosește rar la persoana 1 sau a 2-a. DEX '09
  • comentariu Pentru indicativ prezent se folosește forma scurtă (trebuie), iar pentru conjunctiv prezent forma lungă (să trebuiască). DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.