9 definiții pentru trebușoară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUȘOARĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă.Treabă + suf. -ușoară.

TREBUȘOARĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă.Treabă + suf. -ușoară.

trebușoa sf [At: NEGRUZZI, S. III, 118 / V: (pop) ~bș~ / Pl: ~re / E: treabă + -ușoară] (Pfm; șhp) 1-2 Afacere (de mici proporții). 3-4 Îndeletnicire (măruntă). 5-6 Lucru (ușor) Si: (reg) trebucă (1-2), trebuță (1-2).

TREBUȘOARĂ, trebușoare, s. f. (Și în forma trebșoară) Diminutiv al lui treabă. 1. v. treabă (1). Omul, că-i numai om, și cîte trebșoare nu mai are. RETEGANUL, P. V. 17. 2. v. treabă (2). Ei, cucoane, am mîntuit trebușoara, zise Ipate. CREANGĂ, P. 159. 3. v. treabă (3). Amîna din zi în zi... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți. CREANGĂ, P. 141. Trăiau cu dibăcie, făcîndu-și trebușoarele pe sub mînă. CONTEMPORANUL, IV 502. Vă roagă... să-i faceți o trebșoară. TEODORESCU, P. P. 131. – Variantă: trebșoa s. f.

trebușoáră f., pl. e (dim. d. treabă). Iron. Afacere nu prea onestă: demagogu știe să-șĭ facă trebușoarele!

trebșoa sf vz trebușoară

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebușoa (pop., fam.) s. f., g.-d. art. trebușoarei; pl. trebușoare

trebușoa (pop., fam.) s. f., g.-d. art. trebușoarei; pl. trebușoare

trebușoa s. f., g.-d. art. trebușoarei; pl. trebușoare

Intrare: trebușoară
trebușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebușoa
  • trebușoara
plural
  • trebușoare
  • trebușoarele
genitiv-dativ singular
  • trebușoare
  • trebușoarei
plural
  • trebușoare
  • trebușoarelor
vocativ singular
plural
trebșoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebșoa
  • trebșoara
plural
  • trebșoare
  • trebșoarele
genitiv-dativ singular
  • trebșoare
  • trebșoarei
plural
  • trebșoare
  • trebșoarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebușoa, trebușoaresubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Diminutiv al lui treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omul, că-i numai om, și cîte trebșoare nu mai are. RETEGANUL, P. V. 17. DLRLC
    • format_quote Ei, cucoane, am mîntuit trebușoara, zise Ipate. CREANGĂ, P. 159. DLRLC
    • format_quote Amîna din zi în zi... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
    • format_quote Trăiau cu dibăcie, făcîndu-și trebușoarele pe sub mînă. CONTEMPORANUL, IV 502. DLRLC
    • format_quote Vă roagă... să-i faceți o trebșoară. TEODORESCU, P. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • Treabă + sufix -ușoară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.