TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

treiera¹ vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: triera (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.

A TREIERA treier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

trăiera¹ v vz treiera¹

treira v vz treiera¹

triera¹ v vz treiera¹

trieri¹ v vz treiera¹

triira v vz treiera¹

treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].

trierà v. Mold. V. treerà.

2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.

treiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 treieră; conj. prez. 1 sg. să treier, 3 să treiere

treiera (a ~) vb., ind. prez. 3 treieră

treiera vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 sg. și pl. treieră

treiera

treier vb. și sb.

TREIERA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.

treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.

treiera (-r, -at), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).