TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

tributar, ~ă [At: VĂCĂRESCUL,^ IST. 255 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr tributaire, lat tributarius] 1-4 smf, a (Înv) (Persoană, stat) care plătea tribut (1, 3). 5 a (Înv; pex) Care era supus din punct de vedere economic față de o mare putere. 6 sm (înv) Reprezentant al unei instituții, al unui stat etc., însărcinat cu strângerea tributului 7 a (Fig) Care datorează cuiva ceva. 8 a (Fig) Dependent sub raport ideologic.

TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9. Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.

TRIBUTAR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].

TRIBUTAR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

TRIBUTAR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius

tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. fig. dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă.

*tributár, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. Fig. Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. Geogr. Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ.

tributariu, ~ie a vz tributar

tributar adj. m., pl. tributari; f. tributară, pl. tributare

tributar adj. m., pl. tributari; f. tributară, pl. tributare

tributar adj. m., pl. tributari; f. sg. tributară, pl. tributare